a vampire movie very well realized on psychological attraction
(although "easy" at first sight, it's more complicated underneath)
also...male beauty & must-have soundrack :)


"the skin of a killer"




"your scent is like a drug to me.
you're like my own personal brand of heroin"
[I've heard this before...:)]




vampire sport on a beautiful song of one of my favourites - the muse




simply...attraction :)

just...birthday me :)

...wearing THE gifts - some kind of a gipsy velasquez :)

the mustang ballerina :)

the only video game I would enjoy playing :D :))

I've just discovered an accurate psychology test.



the top 10 traits out of 90 that describe me:

Passionate
You are in touch with your emotions, and sometimes you react before you think. The good news: you don't tamp down your feelings. The bad news: you sometimes say or do things that you later wish you could take back.
You do not live your life on an even keel; you do not go for long periods without experiencing some mood swings.

Aesthetic
You appreciate art, beauty, and design; you know that they are not superficial but absolutely crucial to living the good life. You have good taste, and you're proud of it.
You don't think it's pretentious to be moved by art and beauty. You're not one of those who believe it doesn't matter what something looks like as long as it does its job.
Those with a high score on the "aesthetic" trait are often employed in literary or artistic professions, enjoy domestic activities — doing things around the house — and are enthusiastic about the arts, reading, and travel.

Creative
You are good at solving problems, coming up with original ideas, and seeing connections between things, connections that most other people miss.
You do not shun abstractions and concepts in favor of the concrete and tangible.
People with a high score on the "creative" trait often are employed in such fields as finance and scientific research, and enjoy avant garde and classical music as well as literary fiction and scholarly non-fiction.

Curious
You like to get to the bottom of things. You're not content knowing what someone did; you want to know why they did it.
You don't simply take things as they are and move on; you're not content skimming along on the surface; you don't feel you're wasting time by digging for the meaning of things.

Intellectual
You are thoughtful, rational, and comfortable in the world of ideas. People find you interesting to talk to. You're the living embodiment of the saying "You learn something new every day."
You do not avoid abstract conversation, experimenting with new ideas, or studying new things. It bores you to stick to the straight and narrow of what you already know.
In general, those with a high score on the "intellectual" trait are employed in such fields as teaching and research, and are enthusiastic about reading, foreign films, and classical music.

Solitary
You are a private person, not very comfortable in a big group, and view excessive socializing as a waste of time.
You not prefer hanging out with others to spending time alone; you do not tend to feel at home in a crowded room, club, stadium, or auditorium.

Cooperative
You enjoy teamwork, play well with others, and prefer getting along to winning.
You're not compelled to win every contest nor to be right all the time.

Introspective
You like your own company; you're a very interesting person. Tracking your own mental processes, knowing what you're thinking and why you do what you do, is important to you. Often, what's going on in your mind is more compelling than what's going on outside.
You are not someone who is constantly looking to be among a group of friends; you never feel bored when you are by yourself.
For the most part, those with a high score on the "introspective" trait enjoy reading, taking long walks, learning new things, and other solitary activities.

Competent
You strive to master everything you undertake. You tend to learn quickly and do not shy away from challenges.
You are not a "que sera sera" type of person, nor do you go easy on yourself when attempting to master a new skill or get a job done.

Astute
You are a quick study. You generally don't need to have things explained to you more than once. When presented with a problem, you will often have an instant understanding of where to look for the solution.
You do not take your sweet time when presented with a new task to complete or problem to solve. You don't avoid assignments that require you to learn new skills.

I think that's all goddamn correct :)

to my very good friends matza & pufoasa

GUILTY man

girls, today about the "solitary man"
sure you know at least one in your life :)...you know...the one that complains that you left him but he has no guilt about it. and plays songs like "solitary man" by johny cash and other pitiful stuff like that. and this after he has been cheating and lying to you (and all the other women in his life) as if you were the dumbest bitches on planet earth or in the solar system :))) - so you know the type of..."thing", not "man', I'm talking about here.
let's laugh today a little about these poor guys. they really think that they aren't to blame. and even if they cheated or lied to you, it was ok, because "men rulezzzz, dude! :D"
and - pay attention to this - they are the victims of us! us, the unmerciful and cold-blooded creatures who left them because of their lies, we are not to be called women!! we, girls, are
the pest on two legs! the horrible creatures who, even if we love a man, when we discover his cheating and his two-year-old-boy lies, we don't love him anymore, we leave him in tears with his mistresses and we do not stick to him like a good WOMAN should do! :))) Because let's face it, there are among us "sisters who deceive our brothers" :))))))) that a GOOD WOMAN is the creature in tears, who suffers all her life for them and loves them "right or wrong / weak and strong". Well, wrong! :)))
These losers should have learned that until they change their way of thinking "primus inter pares", they wouldn't get what they want from A CERTAIN TYPE OF WOMAN.
My sisters, if you've left such a man at least once in your life for good, good for you and your dignity and your way of life :)...if we'll all do so, they won't have anybody to cheat us with and lie about...isn't it? :)
Now, seriously, I was joking earlier in my tone with bros and sis, but these loosers
do exist, we met them, we left them feeling sorry for themselves and understanding ZIPP of their problems...but hey, that's THEIR problem, not ours :))

and, for these men: dudes, when you listen "solitary man", don't think of a man who is single, but of a man who plays solitary in network :)) peace out.

here's a good song for this occasion:

... click

and the lyrics:


Nobody likes being played

He said I'm worth it, his one desire
I know things about 'em that you wouldn't wanna read about
He kissed me, his one and only, (yes) beautiful Liar
Tell me how you tolerate the things that you just found out about

You never know
Why are we the ones who suffer
I have to let go
He won't be the one to cry for

Let's not kill the karma
Let's not start a fight
It's not worth the drama
For a beautiful liar
Can't we laugh about it
It's not worth our time
We can live without 'em
Just a beautiful liar

I trusted him, but when I followed you, I saw you together
I didn't know about you then 'till I saw you with him again
I walked in on your love scene, slow dancing
You stole everything, how can you say I did you wrong

You never know
When the pain and heartbreak's over
I have to let go
The innocence is gone

Let's not kill the karma
Let's not start a fight
It's not worth the drama
For a beautiful liar
Can't we laugh about it
It's not worth our time
We can live without 'em
Just a beautiful liar

Tell me how to forgive you
When it's me who's ashamed
And I wish could free you
Of the hurt and the pain
(Both) But the answer is simple
He's the one to blame

Let's not kill the karma
Let's not start a fight
It's not worth the drama
For a beautiful liar
Can't we laugh about it
It's not worth our time
We can live without 'em
Just a beautiful liar

saturday paaarteeey :)
[these boys here always inspire me the feeling :)]

chemare la butelii

Frati romani, lasati-le drek de joburi, daca munciti pentru ele mai mult de 12 ore pe luna pe un salariu mai mic de 105 000 dolari pe 6 luni :))
In cazul in care sunteti alesi,, banii pe cursuri de inotat & diving si eventuale echipamente o sa fie amortizati rapid...si daca nu...sigur va fi si data viitoare :D :D :D (yeah right)



and...behold, concurenta romaneasca e acerba :))))))))))





ah, am murit de ras...."romania, te iubesc!" :)))))

the one, the only, the magnificent ! :)))

o zi nefericita pt mine -
am auzit pe itsy bitsy melodia asta
si nu-mi mai iese refrenul din cap

reversul e insa ca azi sunt mai viteaza decat oricand :))

in seara asta - un fel de alba ca zapada :)

intalnirea cu pufoasa

aici mi-am pus in cap niste pufosenii dintr-o vaza de pe masa

ca un fel de cornite roz :)

(au iesit mai rau pozele pt ca nu prea era lumina)

mai jos - destul de mandra de ideea mea cu pufoseniile

[par o gheisa destul de-n mizerie :)))]

mai jos - ne clatinam amandoua de ras :)

cornitele laterale s-au transformat in antenute

oricum, pot fi si o coada de paun roz :)

the grudge :D

sayonara :))

de citit:

Roşu ucigaş, romanul olandezului Jeroen Brouwers, apărut la Editura Univers, 2006, a doua ediţie, în traducerea Monicăi Săvulescu-Voudouris şi a Ioanei Mira Voudouris, depune mărturie despre exotismul torturii şi tăbăcirea sufletească a celui îngenuncheat încă din zorii vieţii. Autobiografie demi-poetizată, blestem şi exorcizare, scrierea aceasta întretaie cu abilitate perspectiva trecutului ulcerat cu cea a unui prezent dezabuzat şi prăbuşit în cârcoteala consumistă.Februarie 1981, moartea mamei - „Timpul se scurge, moartea e iarăşi în casă – pentru a nu ştiu câta oară: să mă grăbesc deci” – mama care, din azilul de bătrâni, îşi suna fiul fără a avea curajul să-i vorbească. Străinul lui Camus reapare pe scena romanescă şi refuză să participe la funeraliile celei răposate cu un sandviş cu caşcaval în mână. Detaliul naturalist încearcă să justifice sustragerea de la datoria filială – „Suferea de boala lui Parkinson: când stătea la televizor îi tremurau mâinile şi capul, gura i se căsca şi limba îi atârna pe bărbie”.Ca în Melancolia lui Eminescu, imaginea iubitei se suprapune celei materne. Iubita, Liza, este cea care valorifică religios datele unei existenţe banale: „îmi spunea Iesle din Bethlem, căsuţă din Nazareth...”. Numai ea mai reuşeşte să insufle emoţie în sufletul bărbatului pustiit de experienţa lagărului: „Stăteam gol şi înfiorat la fereastra mare a sufrageriei, cu receptorul la ureche, cu mâna pe sex”. Situaţia este dantescă, Liza jucând rolul Beatricei pentru cel rătăcit în pădurea păcatelor, pentru scriitorul care se teme de viaţă, de implicarea sentimentală: „Cel mai bun lucru pe care oamenii şi-l pot dori unul altuia este să nu înceapă să se iubească”. Recuperarea este grea pentru cel care scrie o carte despre fenomenul sinuciderii în literatura olandeză, pentru cel care declară ritos: „Nu simt nimic şi nu vreau să simt nimic”. Închiderea rănilor sufleteşti nu se poate face decât prin exerciţiu psihanalitic şi prin voinţa de a spera – de aici şi leit-motivul acestui roman expresionist: „Să ne rugăm!”.Schimbarea alertă a perspectivei cronologice are ca scop motivarea atoniei emoţionale din prezent. Rememorarea supliciului îndurat în lagărul indonezian Tjideng, acolo unde soldaţii japonezi i-au umilit mama: „Pentru că era ca o regină”, „au călcat-o în picioare până când au lăsat-o ca moartă”, justifică deprimarea morală, camuflată sub indiferenţă şi cinism. Ruptura dintre mamă şi fiu este transferată la modul simbolic în regim vegetal: şi este ireversibilă ca o ofilire: „i-am fost smuls mamei, aşa cum un fruct care încă nu este copt şi atârnă pe creangă nu este cules, ci smuls, lucru care face ca toate frunzele pomului să freamete”.Copilul care în lagărul indonezian se ascundea sub pălăria enormă a bunicului răposat, nu va mai avea nevoie de pedagogia postbelică, instituţionalizată. Mama, odată scăpată din infernul lagărului, îşi trimite fiul la o şcoală confesională, ţinând morţiş să reînnoade firul vieţii de acolo de unde el fusese rupt. Reacţia băiatului maturizat în urma traumelor fizice şi psihice este extrem de virulentă: „această mamă mă trădează./De ce n-au bătut-o până s-o omoare în lagărul japonez” sau „N-are decât să moară această muiere care-şi mângâie conştiinţa sentimentală fluturând, din ce în ce mai depărtată de mine, o cârpă din ce în ce mai mare”. Şcoala confesională este percepută ca un alt lagăr: „Nu înţeleg diferenţa principală între un paznic de lagăr japonez şi un asemenea călugăr”. Aşa cum Hamlet avea viziunea lumii ca o serie de închisori care se conţin una pe alta, aşa şi micuţul privat de dragostea mamei reacţionează în maniera anticului Oreste: „La naiba cu ea./Vreau să spun la naiba cu toate mamele”.Peste ani, scriitorul cu „caracter asocial şi paranoid” se manifestă la fel de irascibil cu privire la violenţă: „poporul barbar de nemţălăi”. În mod straniu, forţa acestui miniroman liric vine de la formulările aspre, aproape expresioniste. Duritatea maschează o fire sensibilă, teribil de rănită. Simularea indiferenţei cinice se face prin descrierea minuţioasă a tăierii bătăturilor din tălpi. La fel, rememorarea umilinţelor îndurate se face prin emiterea de sunete batraciene –o sfidare la adresa unei lumi îmbuibate şi derizorii. În veşminte alegoric-lirice, sfidarea devine şi mai percutantă: „Stau pe frunza mea de nufăr şi inhalez atât de mult aer că gâtul şi obrajii mi se umflă, iar capul mi se face roşu. Sărută-mă. Sunt un regea în pielea unei broaşte. Câteodată îmi arunc limba ca pe un harpon ca să prind câte-o libelulă, ce fâşâie ca un celofan între fălcile mele în vreme ce o mestec şi apoi o înghit”.Întoarcerile repetate în timp, în lagărul unde bunica locuia sub o chiuvetă, „de parcă ar fi fost o sfântă într-o raclă din granit şi din lemn”, au efectul trecerii printr-un purgatoriu labirintic, din care e aproape imposibil să ieşi înspre paradis. De aici şi îndemnul căznit, ineficient, la rugăciune, căci: „Am rostit milioane de osanale, niciodată nu m-am rugat prin aceasta”. Într-o lume în care papa Woytila îl îmbrăţişează pe împăratul Hirohito, asemănat cu Hitler, serenitatea invocării divinităţii este definitiv compromisă.Tonul relatării se înăspreşte cu cât evocarea atrocităţilor din lagăr devine mai obsesivă. Leit-motivele oprimării: muştele, râsul şi cântecul forţate, soarele cumplit din timpul adunărilor (kumpulan) interminabile de pe platou dau măsura exactă a infernului concentraţionar. Umlilirea femeii echivalează cu mânjirea maternităţii, a vieţii înseşi: „O femeie goală trebuie să meargă în patru labe pe străzi, are o sfoară în jurul gâtului, pe care o ţine un japonez care o urmează. Dacă dă în calea ei de rahaţi este obligată să-i miroasă, ca un câine. Japonezul stă cu băţul înălţat deasupra spinării ei şi a locului unde altădată trebuia să fi avut fesele, pe care acum nu le mai are. Japonezul o străpunge cu vârful cizmei în fund”. Până şi simbolul expus pe stindardul japonez este perceput ca un mesaj al sadismului: „soarele este cel mai fioros călău pe care-l au la îndemână japonezii, soarele este simbolul poporului japonez”.Cele o sută de pagini ale romanului sunt exact cantitatea de ură, disperare şi lirism pe care o poate îndura cititorul. Textul acesta otrăvit face dovada că nu există „privilegiaţi” ai torturii în al doilea război mondial. Roşul ucigaş al luminii solare bântuie încă o memorie colectivă din ce în ce mai slabă.

(articol de felix nicolau)

me little - and happy as a little cow is :)

work...:)

for all my (girl)friendz - cuba sightseeing :)
(courtesy of Matza - she went there this new year's eve)
[I like better the right wing of the picture :)]

falling down - a great movie about today's order of things
and about someone who protests against it
(and not because I thought and acted
against it too - but the guy really has a good point).
too bad that in the end
he appears as a nutcase.
if this ending of the story would be a subtle irony
on how the society looks at someone who protests
to defend his own rights, would be a good thing.
but it would be too subtle for most of us...
anyway, a well realized movie, psichologically speaking.



he's so damn right :)


[so many times I wanted breakfast menu
around 12 p.m., not lunch menu,
and I couldn't have it - because of the same reasoning as here,
in spite of my (any) logical argumentation
to the supervisor or manager,
...and, of course, I was looked at as the nutcase by everybody, even
by those in the same situation as me :)))
they all looked at me with that look of "don't disturb
the system you stupid bitch, we are happy to be told
what to think and what hour to eat our breakfast or lunch".
n.b. I lacked making them the offer they couldn't refuse - I didn't have the gun :))]

de o luna de zile n-am mai fost om - pana la primirea rezultatului,
dar astazi rezultatul a venit si am aflat in sfarsit ca
mama e sanatoasa si sunt foarte fericita.
pentru mama mea, o melodie, o poza
si tot sufletul meu.
te iubesc enorm.
multumesc ca existi.

for the winter - two beautiful & hot blooded :)

ricky martin

... 1. click


... 2. click


... 3. click



thalia

object width="425" height="344">

beautiful is simple
bach - aria in sol

un inceput de an care m-a gasit older&wiser :)
& ascultand abba, melodiile pe care le cantam in copilarie
[...imaginea fiind a unei fetite de 4 ani -eu- care,
in timp ce se dadea in leagan, tipa din toate puterile,
"gimme a man after midnight"
si nu-ntelegea de ce se rade la asta :))]

mai jos sunt 3 dintre melodiile mele preferate de la abba,
ultima fiind o auto-urare pt noul an si un avertisment
vorba lui sorescu:
"circulati numai pe partea carosabila a sufletului meu, barbarilor!" :)