Postări
But, when nothing subsists of an old past, after the death of people, after the destruction of things, alone, frailer but more enduring, more immaterial, more persistent, more faithful, smell and taste still remain for a long time, like souls, remembering, waiting, hoping, on the ruin of all the rest, bearing without giving way, on their almost impalpable droplet, the immense edifice of memory. / Proust
O veste care a venit ca un trăznet peste noi toți: Adi nu mai este. După ce șocul și durerea vor trece, va rămâne poezia; poeziile de dragoste atât de frumoase. Vor rămâne amintirile și frumusețea. Adi recitând - și o melodie care, deși nu era în playlistul lui, e posibil să descrie raiul, așa cum îl vedeasimțea el. Rămâi cu bine Adi, ne vom întâlni cu toții în acel loc. Înmormântarea va avea loc azi, cimitirul Bellu, aleea Artiștilor.
