O carte despre care trebuia sa scriu mai demult, dar n-am avut dispozitia sufleteasca inclinata spre poezie, datorita starii mamei mele. Am fugit de poezie, ca sa nu-mi adanceasca tristetea prelungita din decembrie pana saptamana trecuta, am fugit de poezia mea si de poezia altora - intentionez sa reincep sa scriu cat de curand, acum ca buna dispozitie mi-a revenit. In rastimp, acest prieten al meu intru poezie, E.S. Sanaullah, si-a vazut o parte din suflet sub tipar, ca sa spun asa. Reproduc mai jos un articol aparut atunci (din pacate din cauza unor probleme de site, n-am putut sa versific bine poezia din final).

My dear friend, with my regrets that I couldn't attend the launching ceremony to which you were so kind to invite me. I hope that Romania and its people will inspire you to write more poetry and to have a relevance in your spiritual self-discovery.

Ambasadorul-poet / Diplomat pakistanez inspirat de România

Diplomaţia este o sursă nesperată de surprize. Una dintre ele o constituie însuşi ambasadorul Pa­kistanului la Bucureşti, Excelenţa Sa Sanaullah, al cărui talent îl descoperim într-un volum de poezie ieşit de sub tiparul Editurii Curtea Veche şi lansat recent la Bucureşti.

Chiar dacă mulţi îşi imaginează că a fi di­plomat în­seam­nă doar să scrii zilnic rapoarte despre situaţia internă din statul în care eşti acreditat, iată că muza nu ţine cont de ocupaţii şi de aria geografică în care ele se exercită, ci-şi alege singură "gazda". În fond, după cum ambasadorul însuşi o declară, lumea diplomaţiei oferă şansa extinderii orizontului spi­ritual. Un diplomat întâlneşte oameni rafinaţi, care sunt experţi în descrierea specificului cultural într-un mod elegant, fără să amăgească minţi iscoditoare. Acreditat în România, Excelenţa Sa Sanaullah mărturiseşte că a început să se ocupe, printre altele, de poezie, "această extrem de sensibilă formă de exprimare", numai cu doi ani în urmă, în Bucureşti. "România m-a inspirat să scriu versuri. Eu nu sunt un poet autentic. Poate că, de aceea, versurile mele sunt jumătate inspiraţie şi jumătate un efort conştient de a spune ceea ce simt zilnic. Pentru mine, versurile reprezintă o exprimare intensă a gândurilor care ţâşnesc normal din profunzimea proprie", mărturiseşte diplomatul pakistanez.

MOTIVE. Pentru Excelenţa Sa, "cultura, oamenii şi peisajul de la noi au suficient farmec pentru a transforma o persoană inofensivă într-un poet". În plus, el consideră că "un mesaj inspirat poate ajuta un poet să schimbe socie­tatea în care trăieşte sau cel puţin normele din timpul vieţii sale. Istoria abundă în exemple în care poeţii au schimbat desti­nul unor naţiuni şi au precizat statutul lor în lume, dar nu în mod ne­gativ". Prietenul domniei sale, dr. Surender Bhutani, poet şi scriitor indian, este convins că "un nou poet-filosof a răsărit în literatura de limbă urdu şi engleză. Istoricii poeziei urdu vor încerca să desluşească adâncurile frumuseţii femeii prin conotaţiile spirituale din versurile sale".

O PREMIERÂ. Citindu-i versurile, am avut posibilitatea să-i descopăr gândurile şi, ca româncă, am considerat interesant să le traduc în limba română şi să public prima carte de versuri din viaţa domniei sale. Am vrut ca românii să ştie că au fost sursă de inspiraţie pentru un diplomat, ambasadorul unei ţări străine în ţara lor. Aşa a apărut "Mountain Fox" – "Vulpea de munte ", în limbile engleză şi română. Sunt poezii scrise în majoritate în anul 2008.La evenimentul lansării cărţii, desfăşurat la Hotel Marshal din Bucureşti, au participat am­ba­sa­dori, oameni de cultură şi artă, presă. A fost realizată mai întâi o edi­ţie specială, limitată, cu coperţi din mătase, care a fost oferită de ambasador primului-minis­tru pakistanez în octombrie 2008, cu ocazia unei călătorii în ţara sa.

VULPEA DE MUNTE

O, tu vulpe de munte, Învaţă-mă cum să dansez Peste piscurile colţuroase, Ceva frumos, Ceva urât, Ca tălpile mele săltând în dans Să lase urme de sânge roşu, proaspăt Pe orice bolovan şi ghimpe, Deschizând o cărare luminoasă pentru mulţimea dezlănţuită. Aud ecourile pietrelor şi seminţelor Rostogolindu-se cu semeţie la vale de pe crestele înnegurate Într-un dans înfocat de păun,Trezind zeii din somnul lor adânc Şi mângâind incitant pântecul virgin al stâncilor. O, tu vulpe de munte Nu voi mânca seminţele ce se rostogolesc, Nu voi împiedica norii albi Să sărute buzele ascuţite ale pis­c­urilor, Nu voi călca cu paşii mei stân­gaci Iarba proaspătă şi petalele roşii de mac. Cu picioarele mele neastâm­pă­rate şi învăţăturile tale Voi face tăcerea să prindă viaţă o dată cu păsările, Scrijelind în mormintele comune ale durerii Presărate-n toată valea la sosirea mea. Învaţă-mă cum să dansez, dragă vulpe, Deosebirea subtilă dintre a merge şi a dansa A rămas de neînţeles pentru picioarele mele, Deşi ele par a păşi inteligent În timp ce mă conduc la templele păcatului.

(articol preluat din jurnalul national online)

Sanaullah, “Cercuri in cercuri”, “Vulpea de munte”

“Cercuri in cercuri” si “Vulpea de munte” sunt doua plachete de versuri puse la indemana celor, tot mai putini printre contemporanii nostri, care mai pun pret pe poezie. Numele poetului inscris pe coperta suna, ca o boare orientala, simplu: Sanaullah, si este al ambasadorului extraordinar si plenipotentiar al Republicii Pakistan la Bucuresti, Excelenta Sa Dl. Sanaullah.

Nimic diplomatic si protocolar in aceste versuri, poetul-ambasador nu poate fi suspectat de nicio deformatie profesionala, desi in carti este vorba si de negocierea complicatei probleme a pacatului originar, si de diplomatia subtila ce se cere atunci cand tratezi cu partenerul de dialog enigmatic si imprevizibil care este femeia.

La acest laitmotiv, care este pacatul dintai al omului (“Nascut sunt pacatos/ stii bine/ Dar cum sa mor tot pacatos?”) s-a referit, in prezentarea cartilor, poetul Nicolae Dragos, iar la faptul ca Sanaullah nu scrie doar pentru niste elite, ci sincer despre el insusi, deci pentru toata lumea, s-a referit poetul Ion Horea. Intr-o fraza sintetica, traducatoarea in romaneste a acestei creatii poetice, Mihaela Mihailide, ii defineste cum nu se poate mai clar subtila alchimie: “Poeziile sale poarta flacara iubirii fara a fi de dragoste, vorbesc de permanenta minunare in fata lucrarilor Domnului fara a fi religioase, si vorbesc de drepturile fundamentale ale omului fara a fi miltante”.

In sfarsit, inca mai concentrat, Sanaullah isi exprima astfel mesajul, iar prin acesta da si o noua definitie a poeziei, aceasta realitate imateriala pe care slujitorii ei incearca, de la inceputul lumii, sa ne-o explice ca la dictionar: “Poeziile construiesc un pod intre trup si suflet, fara a tulbura inerentul echilibru”.

Distinsii exegeti care au cuvantat in seara poetica de la Hotelul Marshall, tutelata de consacratul prieten si ocrotitor al artelor si artistilor (fost inalt demnitar in Ministerul Culturii), Ion Antonescu, n-au rezistat tentatiei de a vorbi despre Excelenta-Sa Poetul, de adevaratele sale “scrisori de acreditare”, care sunt chiar poeziile sale, de traditia poetilor-diplomati prezenta si la romani, de la Alecsandri, trecand prin Duiliu Zamfirescu si Lucian Blaga pana la mai noii Francisc Pacuraru si Ion Brad. Unor asemenea consideratii e greu sa nu le dai curs, mai ales intr-o imprejurare publica, festiva, dar si cordiala.

Ce este insa esential, ce este durabil, ramane insasi poezia lui Sanaullah. La un prim contact cu aceasta creatie poetica, socheaza densitatea ideilor, care il trimite pe cititorul roman imediat la Blaga sau Nichita Stanescu. Ca in aceasta imagine despre lumina rece, fara mireasma, a becurilor electrice, care lasa filamentele nearse, si flacara lumanarii ce raspandeste arome, mistuindu-si astfel viata.

Cele doua carti aparute in editie trilingva - romana, engleza, araba - la prestigioasa editura ieseana “Timpul”, se inscriu in demersul profund umanist, din pacate inca prea putin cunoscut si apreciat, al unui alt poet autentic stabilit pe taramul Mioritei, Munir Mezyed, care intinde punti ale poeziei si intelegerii intre culturi si civilizatii diferite (anglo-saxona, orientala, romaneasca) prin asemenea carti editate fiecare in cate trei limbi. Poetul Munir Mezyed, initiatorul editarii in Romania (si) a acestor doua carti, a realizat versiunile in araba, si de la el am aflat ca Estetica s-ar traduce in araba prin frumusete.

“Cercuri in cercuri” se cheama una dintre editiile poetului Sanaullah. Cercuri in uriasul cerc, fara limite de altfel, al lumii in care traim sunt creatiile literare, menite sa apropie si sa infrateasca spiritele si culturile de pretutindeni. Caci geografia poeziei, geopolitica poeziei, daca nu pot ignora granitele, macar le spiritualizeaza, cum spunea Nicolae Titulescu.

(articol preluat din cronica romana online)