mi s-a spus (din nou) aristocrata interbelica,
[exemplificat cu rita hayworth pe brunet :)]
am raspuns la fel ca alta data, ca probabil da, sunt mai veche :)
mi-a amintit de clipul de jos




...put the blame on...me, boy



...cause the lady is a tramp :)

enjoy the silence

/ 2 mai

yellow

the dolphin

endless

soleil

marea din dupa-amiaza asta, in bw

(pozele sunt vreo 200, aici doar cateva.

sunt facute intr-un singur loc,

nu m-am miscat, si m-am simtit cam ca

personajul principal din "death in venice" al lui visconti.

am facut foto de jos alb-negru

in amintirea filmului, unul din preferatele mele - f f vizual,

si nu numai vizual...)

celine 1

celine 2

lord

thinking of you 1

thinking of you 2

english memory

drunk

je t'aime 1

je t'aime 2

je t'aime 3

je t'aime 4

je t'aime 5

fascination

Am terminat ieri "Magicianul" aici la mare, cum mi-am propus. N-am putut sa scriu ieri nimic, de dezamagire. Incepuse mult mai promitator, dar de fapt e mult prea popularizant si in stil stangaci, ca pt pinguini - a ceva spus mult-mult mai frumos si profund si discret de hesse, in toate cartile lui. Asta e singura consolare, ca ramane oricand hesse, si apusurile de soare, si cerul si aerul si plajele si pajistile :)
Si atatea alte lucruri care ma fascineaza, si pe care le fascinez :)

desi prin alte parti aud ca e timp urat,
aici e soare frumos cald si...
o melodie for your souls - and mine :)

7 a.m. (and keep going)

pamant la orizont

breathe

masina timpului (imi aminteste plaja descrisa in finalul cartii,

inainte de sfarsitul pamantului...lipsesc crabii uriasi)

...ah. da, uite si crabul urias :D

a moo-d :)

my beloved ones - de mult caut clipul oficial pe youtube
de-abia acum l-am gasit, e clipul meu preferat depeche mode
(desi uneori e greu de ales), si poate nu intamplator e cu...
masini :D :(((

...so, vin de pe ultimul drum, ca sa zic asa.
ultima zi de condus, am lasat masina in curte,
asta e, e buna si bicicleta ma gandesc,
ceea ce oricum faceam zilnic,
asa ca mare diferenta n-ar trebui sa fie,
in plus are cine sa ma trasporte cu masina...
...and yet, it's not the same feeling (of freedom of course) :((
poate ar trebui macar sa mai vizionez live
o cursa ilegala de masini desi...I lost those kind of contacts.

in memoria activitatilor mele lasate in paragina pt o luna:

1. the boys got it....



2. the girls got it :D

a.

b. yeah! :)))



3. the other real s..t :)

:)

despre libertate, sau MAGICIANUL :)

Peste doar cateva luni se implineste un an de cand aproape am inceput sa am o viata, ca sa spun asa. Aproape, pt ca nu exista libertate absoluta in exterior, de fapt, in rastimpul asta am invatat (la modul in care chiar am simtit, trecand e adevarat prin momente foarte grele) ca adevarata libertate si multumire sunt in interior, in tine.
Cu jena trebuie sa recunosc ca de-abia acum mi-a picat in mana “Magicianul” lui Fowles, pe care desigur toata lumea a citit-o. Nu stiu de ce, de ani intregi, am ocolit s-o citesc, pana acum. Poate nu intamplator. Am inceput s-o citesc la mare si sper s-o termin tot acolo (chiar daca nu e o mare greceasca), asa am intrat mai bine in atmosfera. Pana acum, nu stiu daca e adevarat, mie cartea imi apare ca o expunere despre cum poate fi simtita si traita viata, multe din gandurile mele le-am regasit citind cartea lui Fowles, si nu doar in rastimpul anului astuia...e oarecum reconfortant sa le vad adunate aici. Ma simt din ce in ce mai aproape de mine si de lume, de fapt, vorba lui Fowles, de lumi. Si cred ca e cel mai important lucru din viata mea, pe care o sa-l continuu si o sa-l perfectionez, atat cat pot.
Mai jos redau un fragment care mi-a adus aminte de relatii si discutii vechi (desigur in contradictoriu) si de niste ganduri vechi, de fapt, asta face tot romanul, imi aduce in minte ganduri pe care le-am avut si le am, acum inca si mai justificate (nu de carte), pe toate temele abordate :)


« Intr-o zi am mers la plimbare printr-o padure din nordul Londrei, langa Barnet, cred, nu-mi amintesc numele padurii, doar ca in zilele acelea era o padure frumoasa si destul de pustie in ciuda apropierii de Londra.
Stateam pe iarba si ne sarutam. Probabil ca zambesti. Sa stam pe iarba si sa ne sarutam, atat. Voi tinerii de astazi va jucati cu trupurile cat vreti, vi le dati, vi le oferiti cat vreti. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, tine minte, ati platit pretul vostru : ati pierdut o lume bogata in mister si emotii subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar si specii de simtaminte. Daca esti destul de destept, nu vei deplange trecutul pentru ceea ce acesta nu a cunoscut, ci te vei compatimi pe tine pentru ceea ce trecutul a cunoscut. »


« Am asteptat-o in strada. Am avut noroc. A venit singura. Am facut un pas in calea ei din poarta unde o asteptam. Din cauza socului, s-a albit toata. Si-a dat seama dupa figura mea, dupa hainele civile (nota mea: personajul dezertase de pe front) ca se intamplase ceva ingrozitor. De cum am vazut-o, dragostea pentru ea m-a coplesit si am uitat tot ce am vrut sa spun. Dragostea ma zapacise. Nu mai stiu ce am spus. Tin minte ca mergeam unul alaturi de celalalt spre Regent’s Park, pentru ca amandoi doream sa fim singuri si in intuneric. Mult timp nu a spus nimic, nu a raspuns nimic, nu s-a uitat la mine. Ne-am pomenit pe malul canalului lugubru, care curge in partea de nord a parcului, pe o banca. A inceput sa planga. Nu m-a lasat sa o mangai. O deceptionasem. Era de neiertat. Nu pentru ca dezertasem. Ci pentru ca o inselasem (nota mea : personajul o mintise ca fusese propus pt avansare, cand el de fapt dezertase). Un timp a stat cu ochii tinta spre apa neagra a canalului, refuzand sa ma vada. Apoi a pus mana pe a mea, ca sa nu mai vorbesc. In cele din urma, tot fara cuvinte, m-a cuprins cu bratele. Am simtit atunci tot raul din Europa cuprins in binele bratelor ei.
Intre noi se ridicasera insa atatea neintelegeri. Este posibil, si chiar normal, sa te simti indreptatit in fata istoriei, si vinovat in fata celor dragi. Dupa un timp, Lily incepu sa vorbeasca si mi-am dat seama ca nu intelesese nimic din ceea ce spusesem despre razboi. Ea se vedea ingerul meu salvator, cand eu doream sa fie ingerul iertarii mele. M-a implorat sa ma duc inapoi. Considera ca daca nu o voi face, voi fi, spiritual, ca si mort. Folosea intruna cuvantul « reinviat ». Eu, pe de alta parte, insistam sa stiu ce se va intampla cu noi doi. [...]
In cele din urma, am tacut amandoi. Vei fi inteles ce vreau sa spun. Dragostea e misterul dintre doi oameni, nu asemanarea dintre ei. Ne aflam la cei doi poli ai umanitatii. Lily reprezenta umanitatea legata de datorie, incapabila de optiune, in suferinta, la cheremul idealurilor sociale. Umanitatea crucificata si in acelasi timp strabatand drumul crucii. Eu eram dintre cei liberi, gata, ca Petru, sa ma lepad de trei ori, hotarat sa supravietuiesc cu orice pret. Ii mai vad si acum chipul. Privea inainte in intuneric, cautandu-se parca in alta lume. Ca si cum am fi fost incuiati intr-o camera de tortura. Ne iubeam, dar eram inlantuiti de pereti opusi, ne aflam fata in fata pentru eternitate, fara a ne putea atinge vreodata.
Desigur, ca orice barbat, am incercat sa o induplec sa-mi dea speranta ca ma va astepta, ca nu ma va judeca prea pripit. Dar m-a oprit cu o privire. Nu o s-o uit niciodata. Aproape ca ma ura. Ura de pe fatza ei era ca dispretul Sfintei Fecioare, schimba total ordinea naturala a lucrurilor.
Ea mergea inainte, eu dupa ea, fara sa mai spunem nimic. Ne-am luat ramas bun in strada, in lumina unui felinar, langa o gradina cu liliac inflorit. Nu ne-am atins. Nu am spus nimic. Doua chipuri tinere, brusc imbatranite, stand fata in fata. Exista momente care raman dupa ce toate celelalte, zgomote, obiecte, toata acea strada urata au disparut in colb si uitare. Doua fetze albe. Mirosul de liliac. Intunericul abisal. [...]
- Si ati mai vazut-o ?
Un liliac de noapte chitaia si zbura deasupra noastra.
- A murit.
A trebuit sa-l ajut.
- Mult timp dupa aceea ?
- La inceputul zilei de 19 februarie 1916. Am incercat sa-i vad expresia intiparita pe fatza, dar era prea intuneric. A fost epidemie de febra tifoida si ea lucra intr-un spital.
- Biata fata.
- Totul a trecut.
- Parca ar fi in prezent. El lasa capul intr-o parte. Mirosul de liliac.
- Sentimentalism de om batran. Iarta-ma!
- Din cauza aceasta nu v-ati casatorit niciodata ?
- Mortii traiesc.
In jur, bezna copacilor. Asteptam sa aud pasi dar nu se auzea nimic. Lumea statea suspendata.
- Cum adica traiesc?
A lasat din nou tacerea sa-mi raspunda poate mai bine decat el si cand am crezut ca nu mai spune nimic, a raspuns :
- Prin dragoste.
Aveam impresia ca nu mi-o spune mie, ca se adreseaza intregului spatiu din jurul nostru, ca pentru ea, daca ar asculta, aflata in umbra intunecata de langa usa. Povestirea din trecut ii amintise, se pare, de idei si principii reinviate in mintea lui. Ma impresionase si nu am mai intrerupt tacerea. »

cand tara ta e alta

foto de zilele astea, din alte parti,

in care departarea mi-e cel mai aproape

pentru ca e libertate, si mai mult,

e nesfarsit

[nesfarsit si la propriu,

pt ca zilele urmatoare o sa mai fac si altele :)]

apropiere 1

apropiere 2

urmatoarele patru foto imi plac cel mai mult

ele spun o poveste pe care am vazut-o pe plaja

le-am numit "je ne t'aime plus"

1

2

3

4

daydream

1

2

3

4

5

almost human affection

1

2

3

4

5

6

albastru

the catcher in the ...hm.

a nu se arunca pamantul...

unii opresc

arrow 1

arrow 2

foto de jos imi aminteste de povestea cu prepelita,

a lui bratescu-voinesti parca. nu stiu de ce.

asa imi imaginam cand citeam ca arata lanul,

atmosfera asta, densa, grea, luminoasa pana la

sufocarea ochiului.

mai departe 1

mai departe 2

...la o nunta (bogdan preda si adela the same)

[nu-mi plac nuntile, dar asta a fost foarte reusita,

cea mai frumoasa din cate am vazut pana acum (6 iunie)]

aha, uite inca unu' nervos. deja ma simt mai bine.


(christian bale on the set of terminator salvation)

...si iata ca desi eram plina de nervi acum 10 min (ma rog, plina de nervi mici, doar din aia de vreun sfert de ora), un cantecel de la prietena mea din londra a fost un bun catharsis, gandindu-ma la cati draci mi-as face in londra in august daca i-ar pocni pe astia cheful de greva cand sunt eu acolo. si mi-am dat seama ca...ar fi bine sa ma pastrez, ca motive de enervat - pe toate drumurile, ca sa zic asa.
sau poate trantesc o poezea despre nervi vreodata, sa mai scot din ei, e o operatiune la fel de necesara ca spalatul pe dinti sau...mancatul dulciurilor, miam :))


london tube strike song

... 1. click

merci raluca :)

noptile astea aerul miroase a poeme de lancome (pe care desigur o sa-l iau). adica a tei :)
se simte daca esti atent, si e mai puternic la viteza.
si e combinat cu luna plina, so...sunt euforica :))

in fiecare luna ma fascineaza luna plina, nu cred ca o sa-si piarda vreodata puterea :)
pt ca a fost o seara speciala si pt ca e luna plina - debussy si beethoven

sunt suparata pana la sufocare.
tocmai am ramas si fara permis, si fara talon.
cat de pinguina poti sa fii
sa te gandesti la parascovenii cand conduci, si sa nu vezi ca e rosu...
las mai jos soundtrackul evenimentului,
de acum e o melodie de trista amintire

women starting with A :)

(desi imi place mult, poate tocmai,
n-am mai vrut sa ascult leonard cohen de vreo 7 ani, dar
se mai intampla uneori)



Suddenly the night has grown colder
The God of love preparing to depart
Alexandra hoisted on his shoulder
They slip between the sentries of the heart.

Upheld by the simplicities of pleasure,
They gain the light, they formlessly entwine;
And radiant beyond your widest measure
They fall among the voices and the wine.

Its not a trick, your senses all deceiving,
A fitful dream, the morning will exhaust
Say goodbye to Alexandra leaving
Then say goodbye to Alexandra lost.

Even though she sleeps upon your satin
Even though she wakes you with a kiss
Do not say the moment was imagined
Do not stoop to strategies like this.

As someone long prepared for this to happen,
Go firmly to the window. Drink it in.
Exquisite music. Alexandra laughing.
Your firm commitments tangible again.

And you who had the honor of her evening,
And by the honor had your own restored
Say goodbye to Alexandra leaving
Alexandra leaving with her lord.

Even though she sleeps upon your satin
Even though she wakes you with a kiss
Do not say the moment was imagined
Do not stoop to strategies like this.

As someone long prepared for the occasion
In full command of every plan you wrecked
Do not choose a coward's explanation
That hides behind the cause and the effect.

And you who were bewildered by a meaning
Whose code was broken, crucifix uncrossed
Say goodbye to Alexandra leaving
Then say goodbye to Alexandra lost.

Say goodbye to Alexandra leaving
Then say goodbye to Alexandra lost.

the background of a gitane dress :)

ziua copilului - anul asta despre abuz
(daca nu puteti sa-i iubiti f mult si le oferiti f mult,
mai bine nu-i faceti...cam asta ar fi concluzia)





ca in fiecare an, o sa sarbatoresc 1 iunie "prostindu-ma" in vreun fel,
de data asta cred ca o sa mananc mult dulce :),
de fapt, SI MAI MULT dulce :))))
[hm...pt asta, orice pretext e bun :)) :D]