1. mai scriem?

mai uităm să trăim
credem
că alţii vor lepăda viciile sau profesia
pentru cuvintele noastre
jumătăţi de adevăr
nici
fantezie deplină

bolnavi/ flecari/ bârfitori/ de nimic

tunelul acesta ne ţine împreună
dibuim
necunoscutul cu picioarele
până când
încălţările rupte ne azvârle
în spaţiu desculţi

şi asta e bine
visarea
se hrăneşte cu umbletul muribunzilor
cu vibraţia prietenilor vânduţi uitării

2. desigur
alţii îşi vor bate joc de salvarea beţiilor noastre
şi de copiii care
din nefericire ne seamănă
motiv pentru care viaţa
a refuzat dintru noi
sămânţa masculină
prin urmare
dreptul la crimă

în rest
nimeni nu va înţelege deplin inelele prăbuşiţilor arbori
vor completa imaginar cercuri
în jurul inimii tot mai mici
pentru că sufletul doar aşa poate fi pătruns
cu o lamă ascuţită
de care ţii
cu ambele mâini

3. de exemplu
pentru a iubi pentru a înmulţi pentru a părăsi
mai ales pentru a părăsi e nevoie
de multă sinceritate
sau măcar
de un brânci

cum de am înţeles acestea? înainte
pentru a ajunge oriunde era destul
să îmi doresc să văd locul acela
astăzi am nevoie de timp de bani şi de haine potrivite
port cu mine lesa unui câine
pe care nu mai ştiu când şi de ce l-am pierdut


Concluzie:
adevăr grăiesc ţie prietene
străini vom rămâne în veci
nu mi-ai fost nu ţi-am fost niciodată femeie
deci nu ne putem înşela




(vasile munteanu - "tehnolatrie")