şi dacă totuşi există
ceva nedefinit în jurul degetelor
ceva care ţine întâmplările strâns lipite între ele
ca pe nişte copii speriaţi
aerul tremură în pumn
este acolo ceva mai mult decât pulsul
un gândac pe care-l strivim în carne
până murim cu mirare
zburase deja
n-a fost niciodată acolo mai mult
decât oriunde
şi
am reuşit să prindem altceva aici
un fel de smoală parfumată care ne-a crescut rezistenţa
la frumuseţe
o potolire a sângelui un dans lent al orbirii
noi atât de pierduţi
într-o tristeţe uleioasă
curgători prin lucrurile de fiecare seară
alunecoşi în fumul oraşului în lumina piezişă a străzilor ochilor
în rola unei realităţi nedevelopate
poate eram aici dar plecaţi
într-un loc atât de îndepărtat încât am uitat tot în afara cuvintelor
ca nişte fii risipitori care nu pot veni decât
odată cu depărtarea
cu amiaza care arde aerul sub lupa luminii
care taie nemilos pământul până la noi
(ligia pârvulescu - "implozie")