Beaudelaire

Soarele copleșește orașul cu lumina lui perpendiculară, teribilă; nisipul lucește, iar marea scoate reflexe strălucitoare. Lumea stupefiată se moleșește în huzur și își face siesta: o siestă ca un fel de moarte plină de savoare, în timpul căreia cel adormit, pe jumătate treaz, gustă voluptățile propriei sale aneantizări.

Acum Dorotheea, puternică și semeață ca soarele, înaintează pe străzile goale, ea singură vie la ora aceasta sub imensul azur, conturându-se în lumină ca o pată strălucitoare și neagră. 

Înaintează, legănându-și molatic torsul subțire. Rochia ei de mătase strânsă pe corp, de o culoare luminoasă și trandafirie, contrastează puternic cu pielea-i de culoarea tenebrelor și se mulează perfect pe talia lungă și spatele scobit.

O umbrelă roșie, prin care se cerne lumina, proiectează pe fața-i întunecată fardul reflexelor ei sângerii. 

Greutatea enormă a părului ei, aproape albastru, îi dă pe spate capul delicat, conferindu-i un aer leneș și triumfător. Niște pietre de cercel grele ciripesc tainic la urechile-i mici. 

Din când în când, briza marină ridică câte un colț al fustei ei plutitoare, dându-i la iveală gambele superbe și strălucitoare; iar picioarele ei, asemănătoare cu picioarele zeițelor de marmură pe care Europa le închide prin muzeele sale, își imprimă cu fidelitate forma în nisipul cel fin. 

Ea înaintează astfel, plină de armonie, bucuroasă de viață și surâzând cu un surâs alb, ca și cum ar zări departe în spațiu o oglindă care-i reflectă mersul și frumusețea.

La ora când până și câinii gem de durere sub mușcăturile soarelui, oare ce motiv puternic o face pe leneșa Dorotheea, frumoasă și rece ca bronzul, să meargă așa?

De ce și-a părăsit casa frumos aranjată, unde rogojinile și florile alcătuiesc un budoar perfect, unde ea gustă atâtea plăceri pieptănându-se, fumând, făcându-și vânt sau privindu-se în oglinda marilor ei evantaie de pene, în vreme ce marea, care izbește plaja la o sută de pași, le face reveriilor ei vagi un puternic acompaniament monoton?

/ Beaudelaire, "Mici poeme în proză", Casa de Editură Max Blecher, 2015 (trad. Octavian Soviany)