Radu

până să ajung propriul meu dresor,

am învăţat o matematică a unghiilor tăiate

în grabă

obişnuit să-mi potolesc foamea cu gesturi

făcute din încheietură, regulie jocului mi

s-au părut dintr-o dată inutile şi josnice

cu muzica mea am acoperit muzica altora

asta după ce am văzut femei ruinate,

luate-n pumni şi picioare de un bărbat

înalt şi frumos

mi-am făcut curaj şi am părăsit adăpostul –

locul în care m-au lăsat să îngheţ chiar dacă

în camera de alături aveam o pianină şi în

fiecare seară mă gândeam cum ar fi să o scot

afară pe geam

şi mai sus, peste zidurile scorojite găseam

câte un disc de pick-up şi faţa crispată a

mamei

am trăit într-un Moskvici duhnind

a tutun şi rugină, boala a deschis în

mine un muzeu al perdanţilor şi când

am vrut să renunţ, să pun capăt unui

lung şir de lovituri şi reproşuri,

printr-un fel de transfer biologic

am primit sfatul decisiv: „e foarte

important să faci în aşa fel încât să

rămâi în viaţă, încearcă măcar” 

/ Radu Ianovi, "Sfatul decisiv"