când sunt paralizat în toate plăcerile astea şi nu simt nicio plăcere
când strâng pleoapele până mă dor şi sunt încă aici
când nu mai încap înăuntru

sentimentul ăsta toate gândurile astea înghiţite toate cuvintele astea nespuse

nu ai vrea să mă vezi aşa nu ai vrea să fii prin preajmă îţi jur
aş trece prin tine ca printr-o ceaţă te-aş risipi
ca o lumină rece tăioasă sunt iubito

e o stare de veghe prin câmpuri de stuf îngheţate o luciditate sticloasă
e o ghemuire sub ape între stâncile molului o tristeţe perfectă
e o sângerare frumoasă din care creşte ceva un altfel de eu
care vede prin beznă care vede prin ziduri care trece prin oameni
care păşeşte pe stâlpi pe copaci
care doarme la ţărm între păsări sălbăticite lângă răsărituri

ne vedem într-o lume mai bună iubito
iubirea asta e doar o altă fundătură o altă masturbare în doi
şi eu sunt nou sunt limpede niciodată nu m-am simţit mai sigur pe mine decât acum
mă simt de parcă aş fi peste tot

acesta care stă între voi care pare că priveşte în gol învăluit de o tăcere lucioasă
sunt eu cel mai puternic eu care aş fi putut fi

(by victor pelivanov)