hehe ;)

Despre răutate ("Învățăturile marelui yoghin Ramakrishna")

Narendra, discipol al maestrului Sri Ramakrishna, l-a întrebat într-o zi pe acesta: “Ce atitudine trebuie să adoptăm atunci când oameni plini de răutate vin să ne tulbure pacea și chiar să ne atace?”

Maestrul a răspuns: “Un om care trăiește în lume trebuie să opună rezistență răului, dar aceasta nu trebuie să fie decât o aparență. Trebuie să evitați să răspundeți la rău tot cu rău.”

Nimeni nu obișnuiește să treacă pe o cărare unde este cuibul unui șarpe veninos. Un om sfânt se îndrepta într-o zi pe un astfel de drum, iar copiii care păzeau cirezile de la marginea drumului s-au grăbit să-l avertizeze. “Vă mulțumesc, copiii mei, le-a răspuns înțeleptul, dar nu îmi este teamă. Dealtfel, cunosc un sunet subtil, o mantra, care ma protejează împotriva oricărui atac.” Și a continuat să avanseze curajos. Brusc, cobra s-a năpustit asupra lui. Dar, apropiindu-se de omul sfânt, s-a simțit deodată cuprinsă de câmpul de afecțiune al yoghinului. Înțeleptul, văzând șarpele, a pronunțat sunetul magic și acesta s-a strâns la picioarele sale. Atunci înțeleptul l-a întrebat: “Prietene, ai intenția să mă muști?” Uimit, șarpele nu a răspuns nimic. “Hai să vedem, de ce faci tu atâta rău celorlalte creaturi? Vreau să-ți dăruiesc o formulă sacră, pe care să o repeți constant până când te vei învăța sa-l iubești pe Dumnezeu, și în același timp tu vei pierde orice dorință de a face rău.” Și i-a murmurat formula la ureche. Șarpele s-a închinat în semn de mulțumire, apoi s-a întors în vizuina sa pentru a trăi în inocență și puritate, fără a mai avea vreodată dorința de a face rău unei alte ființe.

După câteva zile, copiii din satul vecin, sesizând această schimbare de atitudine și închipuindu-și că șarpele și-a pierdut veninul, au început să-l bată aruncând cu pietre în el și târându-l pe pietriș. Șarpele, grav rănit, nu s-a împotrivit și când a reușit să scape, s-a ascuns în vizuina sa.

La câtva timp după aceasta, înțeleptul a trecut din nou pe acolo și căutând șarpele, nu a reușit să-l găsească. Copiii i-au spus că animalul a murit, dar el nu a putut să creadă aceasta. El știa că Numele lui Dumnezeu are o astfel de putere încât nu ar fi fost posibil ca șarpele să moară înainte de a atinge realizarea supremă. El a continuat deci sa cheme cobra. Într-un târziu, aceasta, ajunsă aproape un schelet, a ieșit din vizuina sa și s-a închinat în fața maestrului său: "Cum îți mai merge?", a întrebat înțeleptul. "Foarte bine, prin grația lui Dumnezeu, totul merge bine." "Dar de ce ai ajuns tu în această stare?" "Ascultând sfaturile tale, am căutat să nu fac rău nici unei creaturi. Mă hrănesc numai cu frunze. Din această cauză sunt puțin slăbit." "Această schimbare de regim nu era suficientă pentru a te aduce în această stare. Trebuie să mai existe și o altă cauză." "Ah, da, îmi amintesc. Micii păstori au fost puțin duri cu mine. Într-o zi ei m-au prins de coadă și m-au rănit, lovindu-mă cu pietre. Acești bieți micuți nu știau că nu îi voi mai mușca!"

Înțeleptul a răspuns râzând cu compasiune: "Biet prieten, ți-am recomandat să nu mai muști pe nimeni, dar nu ți-am interzis să șuieri amenințător pentru a-i alunga pe atacatori și a-i ține la respect!"

Tot astfel, voi cei care trăiți în lume, nu răniți pe nimeni, dar nu mai permiteți nimănui să vă facă rău.