Cele mai frumoase mesaje primite ieri

de la Daniela

de la Dan Coman, Cristian Crisbășan, Miki Vieru

nici turnurile londrei nici tamisa umflată de maree şi nici rochia gothic style 

nu au folosit la nimic aparatul nu prinde în călătoria asta decât himere sau mici

obiecte umbroase care se rostogolesc printre oameni iar ea nu nu vrea fotografii

fiindcă de mult râsul ei sălbatic rămâne la final sau la întâmplarea pe care

doar o presimte când e în prag şi în loc să fugă îşi trece liniștită mâna prin păr

nici de ochiul de sus

nu îi mai pasă acum

negativul este un pod

între cele două lumi

din care odată ruptă

pleacă pentru o vară

în valize așază doar

memoriile involuntare

agățate dintr-o stație

până în altă stație

aici e oceanul sau nu

aici e capătul ei viu

şi dimineața când rupe tot soiul de hârtii se șterge de pereți își amintește tot

ceremonia cafelei adusă pe un platou plin de scoici rădăcina de ghimbir și ramuri

de busuioc mici semințe de pepene cei patru în jurul unei mese de cireș dar

într-un colț stă ascuns același braț cu obiectivul țintit pe ochii ei larg-cenușii

nu era pregătită să se întâmple nici asta iar ploaia a venit să o scoată din încăperi

desculță şi să alerge cu o naturalețe pe care niciun obiectiv nu o putea surprinde

nu îmbrățișările tandre

ci exilarea în sufletul

unui bărbat ca un muzeu

sau mai degrabă o casă

memorială unde ar dori

să stea în toate verile

şi toate iernile să îşi

scrie cartea precauțiile

intimitatea creată brusc

înainte de următorul drum

fără destinație fără aeroporturi sau gări fără numele mult așteptat în locul numelui

ales și nici distanțele dintre corpuri nu îi mai spun nimic în serile când îşi scoate

sandalele negre şi hainele una câte una se aruncă pe covor se întinde printre ecouri

se pregătește să uite ce este un hău însă hăul o ascultă ca un bărbat abia întâlnit

 / Daniela 

 / Dan 

/ Cristian 

/ Miki, din noul lui volum