'Limbajul poetic în sine e făcut din lucruri nespuse la timpul lor'

'Dacă aș putea să uit și s-o iau în fiecare zi de la capăt, și dacă m-aș fi născut cu o stea în frunte, probabil că ziua aceea ar fi ca o noapte în internatul de la Liceul Catolic, cu fum gros de țigară ca pâcla de pe Ceahlău și poker pe dezbrăcate. Sau ca o noapte în trenul Iași-Timișoara, lipit cu fruntea de fereastra vagonului, făcând din întuneric a doua mea piele. Sau ca o noapte în Chamonix, făcând pe deșteptul și arătându-le prietenilor cu degetul vârful Mont Blanc, pentru ca dimineața să aflu că vârful Mont Blanc e taman în direcția opusă. Dar, ghinionist cum mă știu, ziua aceea va arăta tot timpul ca ziua în care, jurnalist debutant, am mers în documentare la secția Psihiatrie din cadrul Spitalului Precista Mare din Roman, să fac un reportaj despre alcoolicii anonimi și acolo am dat peste taică-miu, pe care nu-l mai văzusem de vreo 15 ani.'

'Unii cred că ceea ce ne separă de animale e sufletul, capacitatea de a vorbi sau degetul opozabil. Eu cred că ceea ce ne separă e faptul că însemnăm atât de mult pentru atât de puțini. A încerca să te ții uman prin scris e un exercițiu de nișă. De aceea, din punctul meu de vedere, scrisul înseamnă atât de mult pentru atât de puțini. Pentru mine, a fi uman însemnă mult mai mult decât să te trezești dimineața și să te duci la serviciu, apoi să vii seara acasă, dacă ai noroc, faci dragoste, dacă nu, pui capul în pernă ca sinucigașul care se așază pe șine, iar a doua zi o iei de la capăt.'

/ Emil Pal  
// Allison Joyce