ploaie

fâşâie o pungă imensă şi goală prin seara oraşului

femeia care vine din faţă ascunde între umeri o umbră

linişte

sunetul paşilor

lumina rece - o pasăre de pradă

se roteşte deasupra apoi cade

se desface în fâşii la picioarele noastre

din limfa ei creştem

curgem mai repede

timpul se pliază la jumătatea distanţei

suntem faţă în faţă

aerul se sparge în bucăţi mari tăcute

vântul îmi şfichiuie gura

cu părul ei ud şi negru

îmi strâng umerii

ascund în mine

o umbră

(ligia pârvulescu - "dâre electrice"

foto: "rain" by k_lem on deviantart)