antiliteratură scrisă de mine pe 20 februarie 1996 (când încă n-aveam nicio treaba cu vacile)
so, I’m a witch ;)

O vacă păştea pe marginea drumului ce se bifurca între bine şi rău. Furca binelui era ascuţită, aşa că vaca păştea, paştele mă-sii.

Câmpulungul e departe, dar mai departe e dumnezeu. Vine-o vreme când vacii i se pare mai aproape dumnezeu decât câmpul ung.

Vaca are brăţări la copite. I le-a dăruit.

Vaca rumegă mărunt totul şi orice, dar nu trage nimic. Vaca râgâie blazato-rural. Muştele îi dau concursul, ursul, sul…a mai murit un bou.

Vaca nu trage nimic. Doar ponoasele.