De departe
Ea nu mai voia să trăiască. Ea voia să moară
dar pentru că nu voia să recunoască
ea se îmbolnăvea zi de zi
de încă o boală
ea ardea la foc mic într-o febră eternă
Şi umbla aşa cu febra ei şi cu bolile ei
cum umbli cu o haită veselă de căţelandri nărăvaşi şi
fideli
după tine în lesă
Umbla dreaptă şi subţire pe străzi
şi zâmbea tuturor de departe
Da. De departe
Dar de fapt ea nu mai voia să trăiască
Ea nu dorea nimic – decât pământul şi iarba
cerul şi apa. Da. Elementele curate eterne
Ea se uita cu inima strânsă de milă
la toate făpturile tinere vii
pentru că ea înţelesese şi – oho – înţelesese devreme
nu numai că viaţa-i cruzime
ci şi că este o probă
da o probă: pentru nimic
şi că zeul ne testează
aşa
cum ne ducem noi la spectacol
ca să ne mai treacă din vreme
Ea ştia că nu există glorie sens mântuire
ea ştia că în această lume plină de zei totul este
degeaba
Şi voia să moară
Da. Voia să moară
ca un in care se destramă în pământ
ca o cânepă care se topeşte în râu
ca un puf de păpădie care se mistuie-n vânt
Ea nu mai voia să trăiască
nu
şi se temea că în viitor cândva peste evi
elementele trupului ei se vor readuna prin hazard
laolaltă
şi că-şi vor reaminti viaţa ei şi numele Marta
Aşa că ea zâmbea tuturor sfârtecat de departe
Comentarii