“Poetica reveriei” – Gaston Bachelard

După primul volum (“Poetica spaţiului”, în traducerea Irinei Bădescu), “Poetica reveriei” încheie proiectul de a transpune în română cea de-a doua coordonată majoră - alături de epistemologie - a operei lui Gaston Bachelard: poetica de joncţiune între o psihanaliză a spaţiilor şi a materiei şi o filosofie a imaginaţiei. Reveria nu este atât una a formei, consideră Bachelard, cât una a materiei.
În reverie, fiinţa este în întregime difuză în lume, iar lumea, la rândul ei, pătrunde pe nesimţite în fiinţa umană.