fast forward
(to my grandmother)


toate cuvintele au fost spuse toate
lumile au fost dispărute de câte cineva pentru altcineva
soarele îmi imită căderile îmi umple de bale galbene cerul tumefiat al gurii
respirăm fără convingere fără amploare
nu deranjăm pătura socială care ne amortizează înfrângerea
anestezia asta întotdeauna se duce
încep să mă simt ştiu
o să fiu un muşuroi din care noaptea o să-şi scoată capul puii de cârtiţă
o să mă înfăşor cât mai adânc în tandreţea groasă a pietrelor
iar amintirea bărbatului a cărui nevastă n-am vrut să fiu
o să rămână un fir lucios de iarbă de pe care o să-şi desfacă aripile o insectă mare şi roşie
în zborul spre alte mâini cu inele

nu ştiu de ce-ţi spun ţie toate astea
poate pentru că tu ştii că dragostea nu dă bis-uri
promisiunile mele o să-şi sfărâme oasele deasupra oaselor unui alt bărbat neiubit

aud cum îţi creşte iarba din gură foşnet de larve şi melci timpurii
deja e departe indecenţa apoasă a morţii tale
ploaia urletul meu când începea să te îmbrace pământul
lacrimile prin care eliminam doza maximă de extraveral
azi toate astea trec prin mine liniştit şi trist ca o nocturnă de chopin

noi ăştia vii suntem toţi nişte cerşetori egoişti
venim să bătătorim pământul şi să înjunghiem flori
în nişte locuri unde voi nici nu mai sunteţi
să vă cerem iertare că aţi murit înainte să ne plătim datoriile
pe când timpul mai trânteşte nişte straturi cleioase de amintiri

pământul ăsta ştii e o femeie neagră şi rea
s-a tăvălit cu tot universul
când burta i se va sparge o să ne nască în lumi dispărute
la sfârşit peste nemişcarea ta eu o să tac iar
tresărind ca un animal pe moarte


ploieşti, 4 iunie 2008
copyright text & foto: ligia pârvulescu


Comentarii