the favourite...
Absint egal boema. Sau mai bine zis era egal boema, pe vremea cand artistii europeni isi gaseau muza in licoarea verzuie, foarte tare si cu gust amar. Cand bem un pahar de absint, ne putem crede, cu un pic de imaginatie, prieteni cu Rimbaud, Verlaine sau Picasso. Sau macar demni urmasi ai acestora, chiar si numai cand vine vorba de alcool, ca o ureche, ca van Gogh, sper ca nu ne taiem nici unul dintre noi. :)
"Dupa primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea sa fie. Dupa al doilea, vezi lucrurile asa cum nu sunt. La sfarsit ... vezi lucrurile asa cum sunt si asta este cel mai rau lucru din lume", spunea Oscar Wilde. Cum altfel dupa ce bei un pahar ce poate sa aiba pana la 80 de grade? Teoretic, pentru ca practic nu s-a demonstrat ca ar fi avut vreodata mai mult de 74. :)
Absintul propriu-zis a fost distilat pentru prima data in 1792 in Elvetia, fiind considerat un remediu pentru afectiunile stomacului. Ce este de fapt? Este vorba de un alcool foarte tare, distilat, contine extract de pelin, fenicul, anason si, eventual, alte ierburi aromatice. Amar si aromat deci, dar suficient de tare incat sa nu-i simti gustul daca-l bei la shot, asa cum il gasim in barurile autohtone.
La inceput absintul era folosit ca tratament, pe de-o parte in afectiunile biliare (datorita gustului amar), pe de alta parte, cand trupele franceze au luptat in Algeria, ca antibiotic, impotriva febrei. De aici, a ajuns bautura artistilor, intelectualilor si chiar a burghezilor, dedicandu-i-se poezii (Baudelaire de exemplu) si tablouri (Degas) si fiind bauta dupa cinci seara, cand lumea iesea de la lucru. Tocmai de aceea, dupa-amiaza se numea "Green Hours" (nu banuiati de unde vine numele unuia dintre cluburile noastre preferate, nu?) sau "l'Heure Verte".
S-a crezut mult timp ca absintul provoaca halucinatii, te innebuneste, ca este un drog si ca, pana la urma, provoaca moartea, in special datorita unei substante gasita in pelin, numita tujon. Tocmai de aceea, dupa un secol in care absintul era simbolul boemei si poate al fericirii, la inceputul secolului 20 Zana Verde, cum a fost numit, a fost interzisa in majoritatea tarilor europene.
Cum se bea absintul? Nu la shot, cum spuneam. Metoda clasica franceza cere o lingura speciala, perforata. Se pune absint pe fundul paharului, lingura deasupra iar acolo asezam un cub de zahar, preferabil nerafinat. Peste zahar se picura usor apa foarte rece pana acesta se dizolva si picura, la randul sau, in pahar. De obicei, se pun trei parti apa si una absint. Un adevarat ritual deci, nu e deloc simplu.
Cum absintul este foarte popular si iubit in Cehia, avem si de-aici o reteta. In primul rand inca o reteta de preparare, care nu se bazeaza pe distilare, ci pe macerarea plantelor in alcool foarte puternic. Si inca o reteta de baut, peste cubul de zahar din lingura se picura absint, apoi i se da foc. Se pune in pahar, ceea ce inseamna ca si alcoolul de aici va lua foc si se stinge cu apa rece. Puristii spun ca aceasta e o metoda moderna si nu respecta traditia originala. :)
De facut nu puteti sa-l faceti acasa (decat daca folositi instalatia de distilat tuica a bunicului, devenita si ea ilegala intre timp), dar daca mergeti la Praga puteti lua o sticla de absint, fie macerat, fie distilat, pe care s-o beti acasa, in cantitati moderate, cu cativa prieteni. Daca nu, se gaseste in Amsterdam, in Laptarie, in Green Hours sau in Underworld. Daca stiti voi vreun loc unde se gasesc linguri perforate si se serveste absintul ca la carte, suntem si noi curiosi.
[preluare de pe mail :)]
(pictura - degas)
Absint egal boema. Sau mai bine zis era egal boema, pe vremea cand artistii europeni isi gaseau muza in licoarea verzuie, foarte tare si cu gust amar. Cand bem un pahar de absint, ne putem crede, cu un pic de imaginatie, prieteni cu Rimbaud, Verlaine sau Picasso. Sau macar demni urmasi ai acestora, chiar si numai cand vine vorba de alcool, ca o ureche, ca van Gogh, sper ca nu ne taiem nici unul dintre noi. :)
"Dupa primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea sa fie. Dupa al doilea, vezi lucrurile asa cum nu sunt. La sfarsit ... vezi lucrurile asa cum sunt si asta este cel mai rau lucru din lume", spunea Oscar Wilde. Cum altfel dupa ce bei un pahar ce poate sa aiba pana la 80 de grade? Teoretic, pentru ca practic nu s-a demonstrat ca ar fi avut vreodata mai mult de 74. :)
Absintul propriu-zis a fost distilat pentru prima data in 1792 in Elvetia, fiind considerat un remediu pentru afectiunile stomacului. Ce este de fapt? Este vorba de un alcool foarte tare, distilat, contine extract de pelin, fenicul, anason si, eventual, alte ierburi aromatice. Amar si aromat deci, dar suficient de tare incat sa nu-i simti gustul daca-l bei la shot, asa cum il gasim in barurile autohtone.
La inceput absintul era folosit ca tratament, pe de-o parte in afectiunile biliare (datorita gustului amar), pe de alta parte, cand trupele franceze au luptat in Algeria, ca antibiotic, impotriva febrei. De aici, a ajuns bautura artistilor, intelectualilor si chiar a burghezilor, dedicandu-i-se poezii (Baudelaire de exemplu) si tablouri (Degas) si fiind bauta dupa cinci seara, cand lumea iesea de la lucru. Tocmai de aceea, dupa-amiaza se numea "Green Hours" (nu banuiati de unde vine numele unuia dintre cluburile noastre preferate, nu?) sau "l'Heure Verte".
S-a crezut mult timp ca absintul provoaca halucinatii, te innebuneste, ca este un drog si ca, pana la urma, provoaca moartea, in special datorita unei substante gasita in pelin, numita tujon. Tocmai de aceea, dupa un secol in care absintul era simbolul boemei si poate al fericirii, la inceputul secolului 20 Zana Verde, cum a fost numit, a fost interzisa in majoritatea tarilor europene.
Cum se bea absintul? Nu la shot, cum spuneam. Metoda clasica franceza cere o lingura speciala, perforata. Se pune absint pe fundul paharului, lingura deasupra iar acolo asezam un cub de zahar, preferabil nerafinat. Peste zahar se picura usor apa foarte rece pana acesta se dizolva si picura, la randul sau, in pahar. De obicei, se pun trei parti apa si una absint. Un adevarat ritual deci, nu e deloc simplu.
Cum absintul este foarte popular si iubit in Cehia, avem si de-aici o reteta. In primul rand inca o reteta de preparare, care nu se bazeaza pe distilare, ci pe macerarea plantelor in alcool foarte puternic. Si inca o reteta de baut, peste cubul de zahar din lingura se picura absint, apoi i se da foc. Se pune in pahar, ceea ce inseamna ca si alcoolul de aici va lua foc si se stinge cu apa rece. Puristii spun ca aceasta e o metoda moderna si nu respecta traditia originala. :)
De facut nu puteti sa-l faceti acasa (decat daca folositi instalatia de distilat tuica a bunicului, devenita si ea ilegala intre timp), dar daca mergeti la Praga puteti lua o sticla de absint, fie macerat, fie distilat, pe care s-o beti acasa, in cantitati moderate, cu cativa prieteni. Daca nu, se gaseste in Amsterdam, in Laptarie, in Green Hours sau in Underworld. Daca stiti voi vreun loc unde se gasesc linguri perforate si se serveste absintul ca la carte, suntem si noi curiosi.
[preluare de pe mail :)]
(pictura - degas)
Comentarii