tot ce-a rămas e neputinţa.

noi doi cu mâinile tăiate

întinzând unul spre celălalt câte-o singurătate

niciun timp nu ne mai iartă greşelile

nicio frunză nu mai stă sub tălpile noastre

rămânem goi ţinându-ne teiubescul în braţe

ca un ecou pierdut prin pălăriile cerşetorilor nebuni

o să vină iubitule o viaţă întreagă peste noi

o să ne acopere sufletele ochii dar niciodată rănile.

(by jipa lavinia)