people hate what they can't conquer. you can hate me now.

to my grandfather

fix you
(by coldplay)

when you try your best but you don't succeed
when you get what you want but not what you need
when you feel so tired but you can't sleep
stuck in reverse

and the tears come streaming down your face
when you lose something you can't replace
when you love someone but it goes to waste
could it be worse?

lights will guide you home
and ignite your bones
and I will try to fix you

and high up above or down below
when you’re too in love to let it go
but if you never try you’ll never know
"just what you worth"

lights will guide you home
and ignite your bones
and I will try to fix you

tears stream, down on your face
when you lose something you cannot replace
tears stream down your face and I...


tears stream, down on your face
I promise you I will learn from my mistakes
tears stream down your face and I...


lights will guide you home
and ignite your bones
and I will try to fix you

my gipsy blood

redemption
(only at your ending I will forgive you)

cenuşiul dispare din mine. de când am plecat ştii doar cuvinte mici
cu genunchii tăiaţi.
aerul târât prin trahee, vorbele-şerpi.

întunericul îmi fuge din palme cu agerimea unui sclav eliberat.
în locul lui rămâne o lumină imensă şi gravă în care
te adânceşti greu ca o bucată de noapte.

prin venele-cablu inima primeşte şocuri electrice. corpul
ţi se luminează brusc. e o încăpere
în care oamenii sar de după canapea şi strigă “surpriză!”
atunci când tu intri,
obosit de marşul prin ceilalţi.

în vacarmul ăsta de coate şi piele abrazivă
nu te mai simţi acasă în tine.
n-ai unde să te duci în altă parte. deşi sunt atâtea
case fără stăpân, atâtea
trupuri deschise şi goale, cimentate de paturi ca nişte sicrie cu
capacul dat la o parte. trebuie doar să-ţi faci puţin loc
în satinul cărnii lor albe. să te-nchizi lăsând afară
bocetul copíilor fără urmări.

cuţitele mele nu-ţi mai lasă urme roşii pe limbă. doar o vreme
mai zvâcneşti sângeriu pe cerul tăcut al gurii mele.

la sfârşit o să te felieze cuvintele pe care acum le lipeşti între ele cu
dragoste şi multă salivă.
şi o să ţi se dizolve în mâini gesturile astea din care
faci oraşe perfecte în care
n-o să locuim niciodată.

copyright text: ligia pârvulescu

smarter than man

HOW I GOT THINNER...

introducin' myself






slimmin': tae-bo with a bovine male



a sexy body



leaving las barnas :)

my favourite movie

for those who stay up all night - singing sunrise :)

Pledge to go fur-free at PETA.org

De departe
(by Marta Petreu)

Ea nu mai voia să trăiască. Ea voia să moară

dar pentru că nu voia să recunoască

ea se îmbolnăvea zi de zi

de încă o boală

ea ardea la foc mic într-o febră eternă

Şi umbla aşa cu febra ei şi cu bolile ei

cum umbli cu o haită veselă de căţelandri nărăvaşi şi

fideli

după tine în lesă

Umbla dreaptă şi subţire pe străzi

şi zâmbea tuturor de departe

Da. De departe

Dar de fapt ea nu mai voia să trăiască

Ea nu dorea nimic – decât pământul şi iarba

cerul şi apa. Da. Elementele curate eterne

Ea se uita cu inima strânsă de milă

la toate făpturile tinere vii

pentru că ea înţelesese şi – oho – înţelesese devreme

nu numai că viaţa-i cruzime

ci şi că este o probă

da o probă: pentru nimic

şi că zeul ne testează

aşa

cum ne ducem noi la spectacol

ca să ne mai treacă din vreme

Ea ştia că nu există glorie sens mântuire

ea ştia că în această lume plină de zei totul este

degeaba

Şi voia să moară

Da. Voia să moară

ca un in care se destramă în pământ

ca o cânepă care se topeşte în râu

ca un puf de păpădie care se mistuie-n vânt

Ea nu mai voia să trăiască

nu

şi se temea că în viitor cândva peste evi

elementele trupului ei se vor readuna prin hazard

laolaltă

şi că-şi vor reaminti viaţa ei şi numele Marta

Aşa că ea zâmbea tuturor sfârtecat de departe

pentru o femeie care a murit azi (la sensul propriu)

the dead
(by billy collins)

the dead are always looking down on us, they say.
while we are putting on our shoes or eating a sandwich,
they are looking down through the glass bottom boats of heaven
as they row themselves slowly through eternity.

they watch the tops of our heads moving below on earth,
and when we lie down in a field or on a couch,
drugged perhaps by the hum of a long afternoon,
they think we are looking back at them,
which makes them lift their oars and fall silent
and wait, like parents, for us to close our eyes.

______________________________________________

&
filozofie de viaţă şi moarte (sau oraşul meu iubit)

“nu suport să mă calce fraierii-n picioare
nu lăsa capul jos pentru că doare şi mai tare
sper să rezist până la capăt, nu cedez
oricum, mai bine mor decât să-ngenunchez”

o melodie ok pe un film prea lent pentru gustul meu, dar destul de bun. o altă regie ar fi scos ceva mai bun din subiect. bune scenele de sex şi cele din spital.

those who stay up all night :)
(a very beautiful gift)

two artists friends of mine

(nicolae voiculeţ panflute & sorin romanescu guitar)

recycle (bin)
nepoezie pe jazz
(scrisă după un concert de jazz “recycle”, 5 aprilie 2007)

♫
tabac, degete lungi, blue lagoon curaçao
nici nu ştiu ce soarta mea mai caut p-aici
cică-n seara asta e jazz
ascult mişto printr-o sticlă
murfatlar dealu mare sau ce naiba e

♫
noaptea asta le-o dedic lu’ pall mall
dunhill winston şi încă ceva
nu mai ştiu ce unde şi cum,
cine se simte vizat să-mi pupe vertebrele
cu mielină cu tot şi
să-mi ducă politicos înapoi oasele-n bailey's

♫
în jos nu simt
când îmi curge pe coapse rochia
cascada roşie
cabernet sauvignon

♫
saxofonul are o gaură neagră şi largă
ca labirintul de cârtiţă grasă şi chioară
care-i the jazzman, mai zi-i înc-o dată recycle,
să pot să gândesc iar kama sutra binar,
tu eu tu eu tu eu plicticos şi mai cine
heeeiii şi ce dacă dau cu cizma de masă
azi nu m-a supărat nimeni sunt veselă

♫
e meritul meu şi al cifrei 3+
din ziua şi lumea care tocmai se cară
cu următorul avort
spontan ca jam session-ul aici de faţă hai să trăieşti
ţi-ai băgat degetele-n mine cu rădăcină cu tot
şi-acum urcă în mine ca venele
părul meu legat la spate
în coadă de ponei roib şi urât

♫
şi mai toarnă un pic charlie parker, coltrane
îţi închin un b52 plus 1 pe 2
şi-un sex on the bitch cu miros de trabuc
de 100 de para bucata
la baie o să mă tai la zero barat

♫
jazzman ce naiba vreau să ies din proiect
vreau să plec urgent la tata în cuba
am auzit că tuşeşte şi-n plus
acest dissipatin’ al tău nu-mi prieşte
termină-ţi numărul norocos şi dă-mi drumul

♫
sunt doar intenţia
unei note
minore

copyright text: ligia pârvulescu

un film bun

we are the art

Motto mizantrop:

Binecuvântat este cel ce nu aşteaptă recunoştintă, căci acela nu va fi dezamăgit.

memories: the song that I was "singing" (in fact, shouting) to my student colleagues at each party after emptying a bottle of something alcoholic... :)

my student prayer :)

two of a kind & dignity

a man I like (photo gus powell)

un cântec A OK, pe care l-am ascultat în noaptea asta când m-am plimbat cu maşina prin oraş :)
(category: music to drive to)

chiar şi un geniu poate fi părăsit definitiv... :)

pretty in scarlet

“and when the wound on my back heals / I’m coming to get you”
(song by Danko Jones)


merg încordată.
trec tăcută prin bărbatul consumat de furia anilor. uneori
îl dezlipesc de pe clavicule şi-l trăiesc
scurt şi în linişte, ca şi cum aş fuma ţigara de după. satisfacţia
mi se întinde ca o mâzgă pe faţă. aerul se comprimă
între colţii mei şi carnea lui ridată de dragoste. îi sfâşii luminos
aşternuturile întunecoase şi calde, în care vegetează femele umflate de somn. el fuge
ca un liliac speriat, trântind uşile tuturor oaselor.
isus dezmembrat, răstignit invers.

păşesc echilibrată şi calmă prin carnea lui dezumflată. femelele
îmi pocnesc leneş sub tălpi. eu nu alunec. nu cad sfâşiată de o parte şi de alta a aşteptărilor lui.
trec limpede prin bărbatul consumat.
din viaţă în viaţă îl dezlipesc de pe clavicule şi-l trăiesc
scurt şi în linişte.
sunt o femeie înaltă şi dreaptă ca o lamă de sabie. perfect ascuţită.
trec prin sângele lui zbârnâind.
îmi stă bine în roşu.

copyright text: ligia pârvulescu

prints...kind of

a good one :)

my beautiful friend laura

:)

by chance?

Căutam autorul unei picturi de pe coperta unei cărţi promiţătoare despre vampirismul psihic (Perel Wilgowicz – “Le vampirisme, de la dame blanche au golem: essai sur la pulsion de mort et sur l'irrepresentable”), pe care încep s-o citesc de azi.
Pictura ("The vampire") am admirat-o de ani de zile pe internet, dar mi-a ieşit din minte după o vreme.
Autorul este Eduard Munch

Şi aşa am ajuns la expresionişti, care-mi plac mult. Şi mi-a venit în minte similitudinea pe care am remarcat-o în februarie anul trecut, într-un muzeu din Viena, între două tablouri ale lui Gustav Klimt şi Egon Schiele, alcătuind parcă cele două feţe ale aceleiaşi monede.
Ca să nu mai uit de ele, le trec aici.

(Klimt)

(Schiele)

un blog pur şi simplu interesant, dacă se ignoră spelling errors :)
(apare şi în secţiunea links, în dreapta, sub numele "dark mistery")

the spiders den

to t: perhaps "fuck off" might be too kind

well the morning was complete
there was tears on the steering wheel dripping on the seat
several hours or several weeks
I'd have the cheek to say they're equally as bleak

it's the beginning of the end
the car went up the hill and disappeared around the bend
ask anyone they'll tell you that it's these times that it tends
to start to break in half
to start to fall apart
hold on to your heart

do me a favour and break my nose
do me a favour and tell me to go away
do me a favour and stop asking questions

as she walked away
well her shoes were untied
and the eyes were all red
you could see that we'd cried
and I watched and I waited until she was inside
forcing a smile and waving goodbye

curiosity becomes a heavy load
too heavy to hold
too heavy to hold

curiosity becomes a heavy load
too heavy to hold
we'll force you to be cold

do me a favour and ask if you need some help
she said do me a favour and stop flattering yourself
and to tear apart the ties that bind
perhaps "fuck off" might be too kind
perhaps "fuck off" might be too kind

ma' chinchilla frend Pufosul (2 years of friendship by now), for ma' dear frend marmelade :)
(now he's not so opressed, he lives in a villa) :))

antiliteratură scrisă de mine pe 20 februarie 1996 (când încă n-aveam nicio treaba cu vacile)
so, I’m a witch ;)

O vacă păştea pe marginea drumului ce se bifurca între bine şi rău. Furca binelui era ascuţită, aşa că vaca păştea, paştele mă-sii.

Câmpulungul e departe, dar mai departe e dumnezeu. Vine-o vreme când vacii i se pare mai aproape dumnezeu decât câmpul ung.

Vaca are brăţări la copite. I le-a dăruit.

Vaca rumegă mărunt totul şi orice, dar nu trage nimic. Vaca râgâie blazato-rural. Muştele îi dau concursul, ursul, sul…a mai murit un bou.

Vaca nu trage nimic. Doar ponoasele.

born in winter

humor & poetry :)

ce poate ieşi din poezie

link billy collins videos

preparing for my summer vacation in spain...:)

to my beloved daddy

daddy
by sylvia plath

you do not do, you do not do
any more, black shoe
in which I have lived like a foot
for thirty years, poor and white,
barely daring to breathe or Achoo.

daddy, I have had to kill you.
you died before I had time--
marble-heavy, a bag full of God,
ghastly statue with one gray toe
big as a Frisco seal

and a head in the freakish Atlantic
where it pours bean green over blue
in the waters off beautiful Nauset.
I used to pray to recover you.
ach, du.

in the German tongue, in the Polish town
scraped flat by the roller
of wars, wars, wars.
but the name of the town is common.
my Polack friend

says there are a dozen or two.
so I never could tell where you
put your foot, your root,
I never could talk to you.
the tongue stuck in my jaw.

it stuck in a barb wire snare.
ich, ich, ich, ich,
I could hardly speak.
I thought every German was you.
and the language obscene

an engine, an engine
chuffing me off like a Jew.
a Jew to Dachau, Auschwitz, Belsen.
I began to talk like a Jew.
I think I may well be a Jew.

the snows of the Tyrol, the clear beer of Vienna
are not very pure or true.
with my gipsy ancestress and my weird luck
and my Taroc pack and my Taroc pack
I may be a bit of a Jew.

I have always been scared of you,
with your Luftwaffe, your gobbledygoo.
and your neat mustache
and your Aryan eye, bright blue.
panzer-man, panzer-man, O You--

not God but a swastika
so black no sky could squeak through.
every woman adores a Fascist,
the boot in the face, the brute
brute heart of a brute like you.

you stand at the blackboard, daddy,
in the picture I have of you,
a cleft in your chin instead of your foot
but no less a devil for that, no not
any less the black man who

bit my pretty red heart in two.
I was ten when they buried you.
at twenty I tried to die
and get back, back, back to you.
I thought even the bones would do.

but they pulled me out of the sack,
and they stuck me together with glue.
and then I knew what to do.
I made a model of you,
a man in black with a Meinkampf look

and a love of the rack and the screw.
and I said I do, I do.
so, daddy, I'm finally through.
the black telephone's off at the root,
the voices just can't worm through.

if I've killed one man, I've killed two--
the vampire who said he was you
and drank my blood for a year,
seven years, if you want to know.

daddy, you can lie back now.

there's a stake in your fat black heart
and the villagers never liked you.
they are dancing and stamping on you.
they always knew it was you.

daddy, daddy, you bastard, I'm through.

leave me alone (you are the one that dwells within)

ressurection
(the dark within)

mă retrag sub frunte. mereu la capătul drumului
noaptea.
îmi vântură nisipurile negre prin
trupuri străine.

între coaste lama zimţată. sculptează dantelat sentimente în deşertul lucios.
pulsul
are zvâcniri cunoscute.
morţii uscaţi încep să-şi dezmorţească tendoanele în sângele meu gros ca un grumaz de animal încolţit. le aud setea
cum se loveşte de zidul celulelor.

îmi agăţ sufletul în cineva şi respir mai departe.

copyright text: ligia pârvulescu