simply...vaci

jos - vaci odihnindu-se -n grajd

vaca mica

no comment

10 lucruri esentiale pentru viata unui hedonist respectabil:

1. cearceafuri foarte fine
2. vin bun
3. flori proaspete
4. bijuterii
5. serii regulate de tratamente de intinerire
6. o garderoba stralucitoare
7. un partener minunat
8. pasaport
9. hamac
10. o rochie pentru cocktail [punct valabil doar pentru femei, probabil. sau nu :D]

(cartea de capatai a hedonismului)

good advertising for buying glasses :P

something funny - "cartea de căpătâi a hedonismului"

the favourite...


Absint egal boema. Sau mai bine zis era egal boema, pe vremea cand artistii europeni isi gaseau muza in licoarea verzuie, foarte tare si cu gust amar. Cand bem un pahar de absint, ne putem crede, cu un pic de imaginatie, prieteni cu Rimbaud, Verlaine sau Picasso. Sau macar demni urmasi ai acestora, chiar si numai cand vine vorba de alcool, ca o ureche, ca van Gogh, sper ca nu ne taiem nici unul dintre noi. :)

"Dupa primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea sa fie. Dupa al doilea, vezi lucrurile asa cum nu sunt. La sfarsit ... vezi lucrurile asa cum sunt si asta este cel mai rau lucru din lume", spunea Oscar Wilde. Cum altfel dupa ce bei un pahar ce poate sa aiba pana la 80 de grade? Teoretic, pentru ca practic nu s-a demonstrat ca ar fi avut vreodata mai mult de 74. :)

Absintul propriu-zis a fost distilat pentru prima data in 1792 in Elvetia, fiind considerat un remediu pentru afectiunile stomacului. Ce este de fapt? Este vorba de un alcool foarte tare, distilat, contine extract de pelin, fenicul, anason si, eventual, alte ierburi aromatice. Amar si aromat deci, dar suficient de tare incat sa nu-i simti gustul daca-l bei la shot, asa cum il gasim in barurile autohtone.

La inceput absintul era folosit ca tratament, pe de-o parte in afectiunile biliare (datorita gustului amar), pe de alta parte, cand trupele franceze au luptat in Algeria, ca antibiotic, impotriva febrei. De aici, a ajuns bautura artistilor, intelectualilor si chiar a burghezilor, dedicandu-i-se poezii (Baudelaire de exemplu) si tablouri (Degas) si fiind bauta dupa cinci seara, cand lumea iesea de la lucru. Tocmai de aceea, dupa-amiaza se numea "Green Hours" (nu banuiati de unde vine numele unuia dintre cluburile noastre preferate, nu?) sau "l'Heure Verte".

S-a crezut mult timp ca absintul provoaca halucinatii, te innebuneste, ca este un drog si ca, pana la urma, provoaca moartea, in special datorita unei substante gasita in pelin, numita tujon. Tocmai de aceea, dupa un secol in care absintul era simbolul boemei si poate al fericirii, la inceputul secolului 20 Zana Verde, cum a fost numit, a fost interzisa in majoritatea tarilor europene.

Cum se bea absintul? Nu la shot, cum spuneam. Metoda clasica franceza cere o lingura speciala, perforata. Se pune absint pe fundul paharului, lingura deasupra iar acolo asezam un cub de zahar, preferabil nerafinat. Peste zahar se picura usor apa foarte rece pana acesta se dizolva si picura, la randul sau, in pahar. De obicei, se pun trei parti apa si una absint. Un adevarat ritual deci, nu e deloc simplu.

Cum absintul este foarte popular si iubit in Cehia, avem si de-aici o reteta. In primul rand inca o reteta de preparare, care nu se bazeaza pe distilare, ci pe macerarea plantelor in alcool foarte puternic. Si inca o reteta de baut, peste cubul de zahar din lingura se picura absint, apoi i se da foc. Se pune in pahar, ceea ce inseamna ca si alcoolul de aici va lua foc si se stinge cu apa rece. Puristii spun ca aceasta e o metoda moderna si nu respecta traditia originala. :)

De facut nu puteti sa-l faceti acasa (decat daca folositi instalatia de distilat tuica a bunicului, devenita si ea ilegala intre timp), dar daca mergeti la Praga puteti lua o sticla de absint, fie macerat, fie distilat, pe care s-o beti acasa, in cantitati moderate, cu cativa prieteni. Daca nu, se gaseste in Amsterdam, in Laptarie, in Green Hours sau in Underworld. Daca stiti voi vreun loc unde se gasesc linguri perforate si se serveste absintul ca la carte, suntem si noi curiosi.

[preluare de pe mail :)]
(pictura - degas)

my kingdom come

me behind the wheel and you the passenger

Can you feel a little love

As your bony fingers close around me
Long and spindly
Death becomes me
Heaven can you see what I see

Hey you pale and sickly child
You're death and living reconciled
Been walking home a crooked mile

Paying debt to karma
You party for a living
What you take won't kill you
But careful what you're giving

There's no time for hesitating
Pain is ready, pain is waiting
Primed to do it's educating

Unwanted, uninvited kin
It creeps beneath your crawling skin
It lives without it lives within you

Feel the fever coming
You're shaking and twitching
You can scratch all over
But that won't stop you itching

Can you feel a little love
Can you feel a little love

Dream on dream on

Blame it on your karmic curse
Oh shame upon the universe
It knows its lines
It's well rehearsed

It sucked you in, it dragged you down
To where there is no hallow ground
Where holiness is never found

Paying debt to karma
You party for a living
What you take won't kill you
But careful what you're giving

Can you feel a little love
Can you feel a little love

Dream on dream on

Can you feel a little love
Can you feel a little love

Dream on dream on
Dream on dream on

my mood this night

one of my top 5 - art at its peak
a GREAT film & great acting
(every gesture suggests much beyond the surface,
the image, sound, light & every DETAIL is important & beautiful)

...and a song

tribute to a soul brother

I'm not going down on my knees
begging you to adore me
can't you see it's misery
and torture for me
when I'm misunderstood
try as hard as you can, I've tried as hard as I could
to make you see
how important it is for me

here is a plea
from my heart to you
nobody knows me
as well as you do
you know how hard it is for me
to shake the disease
that takes hold of my tongue
in situations like these

understand me

some people have to be
permanently together
lovers devoted to
each other forever
now I've got things to do
and I've said before that I know you have too
when I'm not there
in spirit I'll be there

here is a plea
from my heart to you
nobody knows me
as well as you do
you know how hard it is for me
to shake the disease
that takes hold of my tongue
in situations like these

understand me

starting to kill myself


yesterday - my first lesson (I'm very excited)

below [orgasm :)] - filmed at 180 km/h
(I experienced 220 km/h, in the back) :)

below - ditching cops :D

and I'd give up forever to touch you
cause I know that you feel me somehow
you're the closest to heaven that I'll ever be
and I don't want to go home right now

and all I can taste is this moment
and all I can breathe is your life
cause sooner or later it's over
I just don't want to miss you tonight

and I don't want the world to see me
cause I don't think that they'd understand
when everything's made to be broken
I just want you to know who I am

and you can't fight the tears that ain't coming
or the moment of truth in your lies
when everything seems like the movies
yeah you bleed just to know you're alive

and I don't want the world to see me
cause I don't think that they'd understand
when everything's made to be broken
I just want you to know who I am

I don't want the world to see me
cause I don't think that they'd understand
when everything's made to be broken
I just want you to know who I am

I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am

my gipsy blood - I used to sing these songs when I was a child
(I learned them from my grandmother)

1.



2.

... THIS ONE TOO - click here

3.

gipsy blood / my blood brothers

what if - freezing moments in time / impossible things

locul acela de care ţi-au spus nu există

locul acela de care ţi-au spus nu există locul acela unde somnul este o linişte prin care zboară fluturi un întuneric care miroase a lumină în care te trezeşti fără teamă unde aerul miroase a respiraţie de copil unde ziua e lungă şi limpede şi serile diafane cu o lună lichidă casa aceea cu multe ferestre fără perdele fără pereţi despărţitori în care orice şoaptă se aude senzual erotic în care atingerile nu lasă urme decât pe dinăuntru aşa cum atingi o apă liniştită nu există asemenea locuri nu există iubito sau cel puţin nu ştiu eu vreunul sau nu-mi mai amintesc există doar camera asta cu pereţii ca o piele aspră în care bâjbâi în care uiţi să vorbeşti să mai cauţi în tine în care înveţi să respiri aerul ăsta încins sau uiţi să respiri camera asta cu ferestre murdare fără lună în care visezi pereţi gustul de var camera asta ca un sindrom alzheimer în care dimineţile miros a ţigări şi a beţie a jupuire în care fiecare noapte pe care reuşeşti s-o treci e o înfrângere camera asta ca o teamă care te face să fugi dar din care nu fugi niciodată doar camera asta există sau cel puţin asta îmi amintesc eu şi omul acela frumos despre care crezi tu că se scufundă în mine nu există nici nu mai ştiu dacă a existat vreodată omul acela este acesta din faţa ta şi este urât are privirea roasă şi îi miroase respiraţia a alcool ieftin şi mâinile a ţigări dimineaţa se chinuie să ducă ceaşca de cafea la gură căci tremură după atâtea nopţi de beţie şi ură şi nu mai ştie să iubească nici nu sunt sigur dacă a ştiut vreodată şi ştie atât de bine să-i uite pe toţi cei care ţin la el cu adevărat să îşi omoare sufletul încet ca o otrăvire cu arsenic şi-ar vrea atât de mult să uite de sine dar nu poate ceva îl ţine aici şi gemetele astea despre care crezi tu că sunt de plăcere sunt scâncete de durere amestecată cu ură şi ăsta nu este un orgasm este o defulare tristă


(text: victor pelivanov)

restless me (may)

the diver's dream (maybe eminescu was a diver too...)

versuri complete:

Mai am un singur dor:
În linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Patrunza talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cânt...
Ci eu voi fi pamânt
În singuratate-mi.

for my friend matza - a short guide on how to leave a guy

inoubliable



("damage" - the movie)

fast forward
(to my grandmother)

toate cuvintele au fost spuse toate
lumile au fost dispărute de câte cineva pentru altcineva
soarele îmi imită căderile îmi umple de bale galbene cerul tumefiat al gurii
respirăm fără convingere fără amploare
nu deranjăm pătura socială care ne amortizează înfrângerea
anestezia asta întotdeauna se duce
încep să mă simt ştiu
o să fiu un muşuroi din care noaptea o să-şi scoată capul puii de cârtiţă
o să mă înfăşor cât mai adânc în tandreţea groasă a pietrelor
iar amintirea bărbatului a cărui nevastă n-am vrut să fiu
o să rămână un fir lucios de iarbă de pe care o să-şi desfacă aripile o insectă mare şi roşie
în zborul spre alte mâini cu inele

nu ştiu de ce-ţi spun ţie toate astea
poate pentru că tu ştii că dragostea nu dă bis-uri
promisiunile mele o să-şi sfărâme oasele deasupra oaselor unui alt bărbat neiubit

aud cum îţi creşte iarba din gură foşnet de larve şi melci timpurii
deja e departe indecenţa apoasă a morţii tale
ploaia urletul meu când începea să te îmbrace pământul
lacrimile prin care eliminam doza maximă de extraveral
azi toate astea trec prin mine liniştit şi trist ca o nocturnă de chopin

noi ăştia vii suntem toţi nişte cerşetori egoişti
venim să bătătorim pământul şi să înjunghiem flori
în nişte locuri unde voi nici nu mai sunteţi
să vă cerem iertare că aţi murit înainte să ne plătim datoriile
pe când timpul mai trânteşte nişte straturi cleioase de amintiri

pământul ăsta ştii e o femeie neagră şi rea
s-a tăvălit cu tot universul
când burta i se va sparge o să ne nască în lumi dispărute
la sfârşit peste nemişcarea ta eu o să tac iar
tresărind ca un animal pe moarte

ploieşti, 4 iunie 2008
copyright text & foto: ligia pârvulescu

vacile de mare (true love)

"O perfecta zi perfecta"

Colectia de la Humanitas „Cartea de pe noptiera“ nu se dezminte. Carti mici, scurte, delicioase ca niste bomboane. " O perfecta zi perfecta“ de Martin Page se citeste intr-o dupa amiaza in care te simti cinic si plictisit. Romanul celui care a mai scris „M-am hotarat sa devin prost“ iti descrie in detaliu fanteziile naratorului.

Nu sunt fantezii erotice, ci de sinucidere. Sinucidere artistica, lenta, picturala, perfecta cinematografic. Si Page are o imaginatie debordanta la acest capitol. Sigur, daca romanul nu ar avea un umor daramator, dupa-amiaza ar fi tragica. Literatura buna are un efect puternic de real. Page scrie perfect.

louie - tot un fel de ... peste

...

for us

de ascultat. chiar merita.
(anne sexton - "her kind")



below - again: rezonand la tot (la bine si la rau)