smart girls are happy :)

... 1. click

... 2. click

actual :)

If the global crisis continues, by the end of the year, only two banks will be operational, the Blood Bank and the Sperm Bank.
If the global crisis continues, then these 2 banks will merge and will be called "The Bloody Fucking Bank”.

... no comment - just click :)

unforgivable - no one can forgive him but his stupid female :))



Crack a mean whip, carry a big gun
Cast a long shadow till the day is done
Do ninety miles an hour down the Devil’s trail
Done hard time in a hundred jails
No one can forgive me but my baby
No one can forgive me but my baby
No one can forgive me but my baby

Now Jesus don’t know, Mary don’t know
Preacher don’t know, Momma don’t know
Daddy don’t know, my brother don’t know
St. John don’t know, St. Peter don’t know
No one can forgive me but my baby

I took a hundred dollars from a blind man’s hand
I slept with the whores on the burnin’ sand
Got twenty-seven children I’ve never seen
Got blood on my hands that will never come clean
I got long arms, tell big lies
Stole the pennies from my dear mother’s eyes
I’m tall in the saddle, about six foot nine
I beat up revenuers all the time
No one can forgive me but my baby
Oh, no one can forgive me but my baby

I got a mean temper, I’m a big liar
Broke all the laws, set the house on fire
When I stand before Jesus and he asks me to kneel
I’ll tell him maybe we can make a deal
No one can forgive me but my baby
No one can forgive me but my baby

I don’t pay no bills, I don’t say no prayers
Give back nothin’ and I take all dares
Stole a car and I got me a gun
If there ain’t no road I’m gonna make me one
Broke my baby’s heart and I whip my dog
I don’t say nothin’ when I meet my God
No one can forgive me but my baby
No one can forgive me but my baby

No one can forgive me but my baby
No one can forgive me but my baby
No one can forgive me but my baby
Forgive me, baby

I won't be a wife for a nobody :) (and not feeling sorry for this)

happy and listening to an amusing song from vcd :)
I'm not cryin'
"pour un pauvre diable / pour un miserable" :)
still, the song is nice and amusing :)

just feeling happy...and warm :)

luvin' bucharest :))

Peste cine mai dai prin Bucuresti

Zugravul.

Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor.. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux .

Baba urbană .

Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara, chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc pe toata lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist.

E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul.

A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar: Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul.

În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară ,e doar ostentativ.

Băiatul de club.

El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

simply love :)

dragostea e atunci când îmi vine să vărs şi tu îmi ţii capul deasupra wc-ului

dragostea e atunci când îmi e frig, tu vii îmi iei mâinile în mâinile tale şi pumnul meu e o pasăre mică căreia începe să îi bată inima.

dragostea e atunci când îţi vorbesc mult mă doare gura şi tu crezi că îţi spun ceva. de fapt, nu vreau decât să mă săruţi ca să tac.

dragostea e atunci când te trezeşti înaintea mea, îmi faci cafeaua şi pleci la serviciu. eu mă trezesc şi o găsesc pe masă încă aburind.

dragostea e atunci când mi-am tăiat degetul pentru că încercam să îţi gătesc ceva tu mi l-ai băgat în gură şi nu a mai sângerat.

dragostea e atunci când fac baie tu stai pe jos să mă priveşti. când ies din cadă mi se strâng sfârcurile de frig şi tu în loc sa pui un prosop pe mine mă iei în braţe şi te uzi tot.

(dragostea by elis ioan)

day for relaxation...and here's what I've found

As vrea sa fiu...

…un leu. M-am tot gandit ce animal as vrea sa fiu. Prespunand ca dupa disparitia mea de pe acest frumos pamant voi afla ca nu am fost suficient de nobil si bun ca sa fiu trimis inapoi tot ca omulet. Dar Doamne-Doamne si Sfantul Petrica ma vor lasa sa aleg ajuns odata in fata lor: ia spune tu, nea Caisa, ce jivina crezi ca ti se potriveste?

- Pai, Doamne-Doamne, eu leu as vrea sa fiu.

- Leu? Te-ai gandit bine? Pai de ce ai vrea asta?

- Pai Doamne-Doamne si cinstite Sf. Petru, as vrea sa fiu un leu pentru ca-mi place sa trandavesc. Uitati-va si voi la televizor. Ce face leul toata ziua? Trandaveste plicitsit sub un baobab umbros sau sforaie grozav printre ierburi mari si uscate. Se mai trezeste si cu ochii lipiti se uita in jur. E multumit. E soare, e cald, e bine. Sufla un vanticel. I se cuvine totul. Doar el e leul. Casca zdavan, isi misca alene coada, se ridica cu greu - ca are greutate - si se intinde de paraie tot. Apoi se uita plictisit in jur. Pleoscaie din gura. Mesteca ceva imaginar. Unde-i leoaica? Unde-i stoarfa? Mi-e foame…As manca ceva.

Leoaica - sotia oficiala - apare tarand cu greu o frageda antilopa.

- Aici erai? De ce nu ai venit mai devreme?

- Pai am vanat, Maria Ta - apuca sa strecoare printre colti gratioasa leoaica, incercand sa nu scape din bot ciuta. Si ii depunde cu evlavie cornuta franta la picioare. - Gusta, Maria Ta, de nu-ti place fug acum si-ti prind alta…

- Mda, da-te la o parte sa gust…Mormaie nemultumit Preamaritul. Si-si infige coltii puternici in gatul plapand. - E rece!!! Buei femeie, nu ti-am mai spus sa nu te mai prind ca-mi dai mancare rece?! Buei, tu esti inconstienta? Vrei sa ti-o furi din nou?

- Nu, barbate, pacatele mele, da-i numai buna. Nici calda, nici rece, nici prea scortoasa dar nici moale sa nu ai ce mesteca la ea. Hai, gusta din pulpita sa vezi de bunatate…

- Buei femeie, nu-mi spui tu mie de unde sa gust! Gust de unde vreau! Si daca ti-am spus ca-i rece, pai e rece! Du-te prinde alta! Acum, ca-ti sparg capul, paragladina nasoala ce esti!

Biata leoaica pleaca. Fuge ca netoata, prinde o alta antilopa, ii rupe gatul, o ia in gura, da fuguta-fuguta la Maria Sa. Ce o asteapta mormaind nemultumit.

- Gusta din asta, frumosul-puternicul-desteptul-cel mai tare din lume - barbat al meu…

- Cum adica numai al tau, nasoalo?! Eu sint barbatul cui vreau! Cum adica numai al tau?! Tie ti s-a urat cu binele rau de tot…Tu vrei sa te caftesc!

- Iarta-ma, Divinule, indurare, esti barbatul cui vrei, eu sint biata ta supusa…Gusta din antilopa. Daca nu-i buna merg sa prind alta - mai spuse leoaica tremurand de teama ca netotul o trimite iar la vanatoare.

Noroc ca netotului ii era suficient de foame si nu a mai comentat. Asa ca a mancat cele mai bune bucati de carne facand mare mizerie in jurul lui, le-a dat o scatoalca dupa ceafa puilor ce i se agitau inconstienti printre picioare , a baut un hardau de apa, a tras o basina sonora si s-a pozitionat din nou sub baobab. La umbra.

Si a adormit. Si a visat ca era la o piscina. Doar in slip. Si ca apar langa el trei leoaice tinere si mai fragede ca antilopa recent devorata. Erau cu toate cele 36 de tite goale. Toples. Si se facea ca cele trei gratii feline se aseaza langa el si incep sa se dea una pe alta cu uleiuri aromate pe blanita. Pe blanite. Iar apoi se indreapta seducator spre el. Isi scot limbile roz si lungi de juma’ de metru si incep sa-l linga. Si sa-l linga. Si sa-l linga…Pe labe, pe spate, pe coama. Pe coada.

Prrrrrrrr-poc-trosc-buf! se aude un zgomot ingrozitor ce-l face pe leu sa se despinda ca ars din visul in care tocmai se pregatea sa le arate fetelor cine-i regele.

- Ce coama mea se intampla?!?! Nu mai poate leul sa doarma????? Va spulber pe toti, e ora de liniste! Cazusem si eu intr-un somn adanc, sa diger antilopa asta de-o mancai. Care ai facut galagie? Unde esti, care ai facut galagie?

- Eu, Marite…zise speriata leoaica lui. Spalase biata de ea pielea antilopei si o pusese la uscat in baobab. Creanga batrana nu a putu sustine insa pielea umeda si grea si a cedat…Paraind ingrozitor.

- Aha, tu erai?! Treci la futut! Acum. M-ai trezit, te fut! Iti arat eu cine-i regele. Nu comenta ca-s nervos rau! Rau de tot! Ridica coada pana nu-ti trag o laba.

Si morocanosul leu isi consuma tensiunea acumulata. Tinand ochii intredeschsi, incercand parca sa vada inca cele 36 de mameleoane din vis, Dupa doua minute si jumate de extaz si agonie se ridica elegant, maiestuos si impozant, si se tranti fara un “multumesc tampito” sub baobab. Si adormi. Din nou.

Pai leu vreau sa fiu, Doamne, leu!


(blog "gunoaiele din mintea mea")

just luuuvin' romania :))

iar asta de mai jos e antolo_gică :))

I'm flying

me, paris

just...us

tot ce-a rămas e neputinţa.

noi doi cu mâinile tăiate

întinzând unul spre celălalt câte-o singurătate

niciun timp nu ne mai iartă greşelile

nicio frunză nu mai stă sub tălpile noastre

rămânem goi ţinându-ne teiubescul în braţe

ca un ecou pierdut prin pălăriile cerşetorilor nebuni

o să vină iubitule o viaţă întreagă peste noi

o să ne acopere sufletele ochii dar niciodată rănile.

(by jipa lavinia)

He got used to walking

under the plane trees, dissipating

hangovers and hazy memories.

The truth is they had little in common.

The first time they met they were

sitting on the same side

of a bar but on different ends.

She wore the most ardent

red he had ever seen,

under a brutal gray made

almost excusable by the January cold.

They didn’t sleep together right away.

But he had her to thank for a trail

of happy sperm in the bed

where he died alone. Stretched out next to

Berkeley, Wittgenstein and Spinoza,

the pages of a course he didn’t care for

and that at least didn’t dirty his nights.

Within a few weeks they were walking

hand in hand through the garden

or along the streets near the bar.

Until the day she stopped coming.

Heart on fire, ashes everywhere

— there’s no return from a red like that.

(by manuel de freitas, picture by clive jebbett)

campaigns...