implozie

şi dacă totuşi există

ceva nedefinit învârtit în jurul degetelor

ceva care ţine întâmplările strâns lipite între ele

ca pe nişte copii speriaţi

aerul tremură în pumn

este acolo ceva mai mult decât pulsul

un gândac pe care-l strivim în carne

până murim cu mirare

zburase deja

n-a fost niciodată acolo mai mult

decât oriunde

şi

am reuşit să prindem altceva aici

un fel de smoală parfumată care ne-a crescut rezistenţa

la frumuseţe

o potolire a sângelui un dans lent al orbirii

noi atât de pierduţi

într-o tristeţe uleioasă

curgători prin lucrurile de fiecare seară

alunecoşi în fumul oraşului în lumina piezişă a străzilor ochilor

în rola unei realităţi nedevelopate

poate eram aici dar plecaţi

într-un loc atât de îndepărtat încât am uitat tot în afara cuvintelor

ca nişte fii risipitori care nu pot veni decât

odată cu depărtarea

cu amiaza care arde aerul sub lupa luminii

care taie nemilos pământul până la noi

(copyright text: ligia pârvulescu)