sunt o imensitate uşor dureroasă
pulsând în lesă sub o mână înaltă
nu mă cunosc
din maşini cinematografe şi teatre
mă aplaud cu mii de mâini când
reuşesc să stau în echilibru în fiecare mine
din fiecare alternativă a mea

pe mesele barurilor răsfir oameni şi oraşe
ca într-o partidă de blackjack
tot ce contează este că eu joc toate mâinile -
îmi zâmbesc din ochii dealer-ului când
îmi dau cartea proastă şi pierd

locul în care stau îmi dă mereu totalitatea
locurilor în care sunt şi cred că nu sunt
pentru asta trebuie doar să deschid şi să tac

mai ales acum, când seara mi se lasă prelungă pe umeri
ca un animal obosit şi umbros
mai ales acum, când blana ei roşcată
mi se încolăceşte blând la picioare


("mai mult ca perfect" - ligia pârvulescu
foto: "captive blood enslavement" - venneto on deviantart)