Poezie 3.0

Nu te-am
cunoscut îndeajuns.
Tu nici când eşti
goală nu eşti
absolut goală.
Degeaba te miros ca un
câine de
vânătoare. Zadarnic
te aştept la
capătul unui
tunel purpuriu unde
se ciocnesc două trenuri.
Între corpurile noastre se
întinde mereu o
peliculă
foşnitoare de
staniol. Ceva ca o capă
romantică. O pelerină
cu care ne
vom sugruma
într-o noapte
unul pe
celălalt, ca
amanţii din
mayerling. E tăcerea de după,
când aşteptăm cu
tristeţe
apa care
nu va ţâşni
niciodată. Și suntem
tandri și blânzi unul cu
celălalt.

/ Octavian Soviany