cu D, ieri, în Grădina Icoanei, cu puțin înainte de a vedea remake-ul unui film special

Pe când a apărut primul Point Break iar eu încă mai credeam că Nirvana e doar numele unei formații rock, habar n-aveam că de-a lungul anilor acest film o să rămână unul dintre evenimentele care mi-au marcat formarea și că de fiecare dată când o să-l revăd o să mă emoționeze ca-n prima zi. Dacă stau bine să mă gândesc, momentul primei vizionări a fost cel care a adus în mine cu timpul dorința de a avea motocicletă, indiferent de rezultatul experiențelor generate de această decizie. 

Iar varianta 2015 a filmului, mai ales văzută în 3D, nu a făcut decât să atingă și să rezoneze și mai mult cu fibrele structurii mele interioare.

Point Break, oricare variantă dintre cele două, e un film care nu se vede; se trăiește. 

you will take them to the ocean
to the last mermaid,
seaweed and shark, merry whale,
end of flesh and hour and horror,
and finally they stop
and you go on
toward your ocean
the cigar biting your lips
the way love used to.

/ C. Bukowski