feeling your childhood

Când s-a aprins lampa,

un gălbenuş de lumină

în fereastra din spate,

copilul din şopron

şi-a lipit ochiul de o spărtură –

Micuţule băiat de coteţ,

cu faţa subţire ca luna nouă

de neuitat, imaginea ta

din fotografii a trecut strălucind

ca un şoarece pe podeaua minţii mele,

Micuţule om-lună,

ţinut într-un coteţ, credincios,

acolo, la capătul curţii,

forma ta fragilă, luminoasă,

fără greutate, tulbură praful,

Pânzele de păianjen, găinaţul vechi

de sub stinghii

şi mirosurile uscate ale resturilor

pe care ţi le întindea printr-o trapă

dimineaţa şi seara.

După sunetul paşilor ei, linişte;

vegheri lungi, singurătăţi, posturi

lacrimi necreştinate,

o complicată iubire a luminii.

Dar acum vorbeşti în sfârşit

cu o mimică străină,

ceva dincolo de răbdare,

absenţa impenetrabilă, fără cuvinte,

a distanţelor lunare,

s-a păstrat deasupra iubirii.

(seamus heaney – „copil de aruncat”)