(o să opresc cruzimea din mine)

nimic nu se distruge înainte de a nu fi fost deja distrus. paradoxul
(by ela victoria luca)

("poate că toate se întâmplă într-o vacă" - Gellu Naum)

sunt precum haitele mereu în aşteptarea celui mai slab
aşa sunt verbele dure verbele muşcătoare
ies la crăpelniţă se agaţă direct în jugulară
se înfig în cord şi hăpăie avide
sunt rugoase şi absurde aşa cum numai viaţa poate fi
aşa cum numai omul

chiar pentru o singură noapte şi tot vor ucide ceea ce este de ucis
supravieţuirea se linge pe margine precum plaga
e mai bine aşa
fără anestezie fără somnolenţe
sângele cald al animalului din noi oricum urlă
şi nu ai cum să nu simţi dincolo de paradox
tandra cruzime a măcelarului
tandrul sadism

dar sunt zile când nimic nu îmi mai pătrunde prin pori
nimic dinspre oameni
oricât de iubiţi şi de aproape în mine ar fi
sunt zile când din durere nu mai vreau să ascult
nu mai văd nu mai pot să înţeleg
las toate deoparte

stă în puterea ta Dumnezeule să înţelegi
această beţie a distrugerii?