geografie

Şi astăzi, Adda, buzele ţi-s reci,

Miroşi ca o pădure pe răcoare,
Atunci când vii parcă ai vrea să pleci,
Plecarea ta e… totuşi o plecare.

Căldura mea la tine pare frig,
Ni-e altă karma, altul pedigriul;
În timp ce tu pluteşti uşor prin Grieg,
Eu joc într-o tavernă sirtakiul.

Şi am un aer oarecum de mort,
Deşi mă-mbiu la chefuri cu golanii;
În timp ce tu virezi spre Capul Nord,
Mie îmi curg prin măduvă Balcanii.

Tu eşti răsadul bun, eu – soi corcit
Ce s-a făcut prin crâşme de tot hazul,
Dar teama, ca un cablu ruginit,
La amândoi ne-nfăşură grumazul:

Tu nu ştii încă dacă-s calea ta.
Nici eu nu ştiu cum să ajung la tine.
Şi ne încearcă-o sete de ceva,
Acel ceva ce nu ni se cuvine. 

/ Octavian Soviany