marlboro lights

îți dedic poemul acesta fără capăt
arta goliciunii nu se învață
noi suntem deja goi
nici îmbrățișările nu se învață
în brațele morții ne aflăm de mult
iar tu îmi vei scăpa mereu
și vei intra poate într-un alt testament
cu goliciunea ta strălucitoare
cu sexul tău rural
ca o oglindă

aceste străzi aceste foburguri intens luminate
orașul e o pasăre cu aripi de ghips
iar casele orânduite după culori domestice
biserici cotidiene fără turle
oare ce se petrece acolo în lăuntrul lor
cine râde cu zgomot de fier
cine plânge în pumni ca un copil
cu ce sânge rece se naște o făptură
și cât de anonim
o femeie privește la fereastră uimită




/ Dușan Petrovici, "Însemnări atroce", fragmente, Poesis internațional nr. 9/2012