pentru că
I-am vorbit despre asta mai târziu tot mai rar - era
absentă, în fața mea, își continua îngândurată
singurătatea de dincolo, căci tot ce nu mai era acum
știut de mine era o singurătate. Dacă aș fi vrut
să scriu despre vremea care a urmat
îndepărtării noastre, aș fi copiat cu știință
poemul acela frumos despre începutul unei iubiri,
dar răsturnând termenii - ca și cum aș fi privit peisajul
cu lentile inversate. I-am vorbit tot mai rar despre asta,
ea era întotdeauna indiferentă, ca o eroină
într-o carte unde s-a petrecut scena cea mare.
Rar, mai încerca să creadă în vorbele ei despre mine -
eu o priveam - vroiam să-i recunosc acum pe față
jocul amețitor de lent al trăsăturilor ei de demult -
le regăseam câte o clipă, și era ca o plecare, seara
într-o călătorie prin timpul încetinit ca al iernii.
Pe urmă, rămâneam singur, și desfăceam încet amintirea
în linii, ca pe un desen stângaci,
amintirea trecerii ei, o cufundam în zăpadă.
Era o lumină înghețată, de dimineață iernatecă,
și ningea deasupra până se ștergeau toate umbrele.
absentă, în fața mea, își continua îngândurată
singurătatea de dincolo, căci tot ce nu mai era acum
știut de mine era o singurătate. Dacă aș fi vrut
să scriu despre vremea care a urmat
îndepărtării noastre, aș fi copiat cu știință
poemul acela frumos despre începutul unei iubiri,
dar răsturnând termenii - ca și cum aș fi privit peisajul
cu lentile inversate. I-am vorbit tot mai rar despre asta,
ea era întotdeauna indiferentă, ca o eroină
într-o carte unde s-a petrecut scena cea mare.
Rar, mai încerca să creadă în vorbele ei despre mine -
eu o priveam - vroiam să-i recunosc acum pe față
jocul amețitor de lent al trăsăturilor ei de demult -
le regăseam câte o clipă, și era ca o plecare, seara
într-o călătorie prin timpul încetinit ca al iernii.
Pe urmă, rămâneam singur, și desfăceam încet amintirea
în linii, ca pe un desen stângaci,
amintirea trecerii ei, o cufundam în zăpadă.
Era o lumină înghețată, de dimineață iernatecă,
și ningea deasupra până se ștergeau toate umbrele.
/ Mircea Ivănescu, 'Winter light'
foto: Rachel Baran
foto: Rachel Baran
să trăiești într-o pădure - ca într-un basm romantic
german - însă rescris de un rus, căci e o pădure albă,
de mesteceni - unde e o tăcere luminoasă, un pic
tristă - ca o primăvară, pe care în acea salbă
de boabe de chihlimbar a zilelor, nopților, ți-o petreci
printre degete - și nu știi dacă nu te repeți
la nesfârșit, sau ai ajuns la capăt. cu reci
după-amiezi, când te întorci spre casa de lemn, cu pașii înceți
- să întârzii ajungerea. și lumină argintie.
să locuiești într-o pădure - într-o vreme a mestecenilor.
și fiecare privire, când îți ridici către pomi ochii, să-ți fie
adevărată. să-ți spui - uite, asta e o clipă încetinită și vor
urma altele, deopotrivă de lente, și adevărate.
și aici, printre copacii aceștia de argint, de o parte,
de alta, să fie atâta de simplu totul - și minunată
lumina, ca și cum nici n-ai citi într-o carte,
și n-ar fi totul o parabolă despre moarte.
german - însă rescris de un rus, căci e o pădure albă,
de mesteceni - unde e o tăcere luminoasă, un pic
tristă - ca o primăvară, pe care în acea salbă
de boabe de chihlimbar a zilelor, nopților, ți-o petreci
printre degete - și nu știi dacă nu te repeți
la nesfârșit, sau ai ajuns la capăt. cu reci
după-amiezi, când te întorci spre casa de lemn, cu pașii înceți
- să întârzii ajungerea. și lumină argintie.
să locuiești într-o pădure - într-o vreme a mestecenilor.
și fiecare privire, când îți ridici către pomi ochii, să-ți fie
adevărată. să-ți spui - uite, asta e o clipă încetinită și vor
urma altele, deopotrivă de lente, și adevărate.
și aici, printre copacii aceștia de argint, de o parte,
de alta, să fie atâta de simplu totul - și minunată
lumina, ca și cum nici n-ai citi într-o carte,
și n-ar fi totul o parabolă despre moarte.
/ Mircea Ivănescu, 'pădurea de mesteceni'
foto: Creator by WeWork
foto: Creator by WeWork
Comentarii