Azilul

da, lăsați-i aici
pentru bătrâni
o să-i dăm noi
nu, nu puteți să-i vedeți
sunt la masă
Nelu, cară tu sacii
ăștia cu haine sus

asistenta mi-a întors
spatele
plictisită

în camera cealaltă
încă două plictiseli
mâncau una din
cealaltă

am ieșit din azil
în curte
doar Nelu
căra înjurând
în șoaptă sacii
cu hainele bărbatului
mort
pentru ceilalți acum șase ani
pentru mine acum vreo treizeci

m-am urcat
încet în mașină
mama stătea dreaptă
în dreapta
soarele îi mâzgălea fața
ștergea trăsăturile
putea fi oricine
gata cu hainele lu tac-tu?
hai.

în urma noastră
azilul
se îndepărta
ferestrele
clipeau cu ochii tulburi
și blânzi
ai vitelor
aproape tranșate

/ Ligia Pârvulescu, "azilul"

// foto: pinterest ('an old man called Don Lucho, a vagabond of the plaza de armas in Santiago, Chile')

https://ligialive.wordpress.com/2016/09/25/azilul/