Claudiul

Păstrează o inimă liniștită, stai așezat ca o țestoasă, mergi

sprinten ca un porumbel și dormi ca un câine,

spunea un maestru –

asta cu siguranță nu sună a poezie, și poate-i exact motivul

pentru care într-o zi o să-mi folosească la ceva

dar ce e poezie? – mă întrebați în momentele cele mai nepotrivite

cât să-mi vină să vă crăp capul

sau să mă prefac mai dus cu pluta decât sunt

poezie e un tag,

o plăcuță de identificare

pentru cei dispăruți fără urmă.

sau în sfârșit regăsiți (burta în sus, mâinile ferfeniță, mutra umflată:

de nerecunoscut)

cele trei versuri de după apnee spun că ne vom reîntâlni peste ani

în ascensoare care liniștesc gândurile

și că ăștia din jur suferă grav de lambada

insomniile despre care scriam la 18-19

mi s-au întâmplat pe bune după 20.

cam ce spune asta despre chestia cu care avem de-a face aici?

[...]

registrele în care scriu cu un creion mic și bont

cele mai importante poeme cifrate

m-ar putea face irezistibil în fața voastră – din fericire

când se va întâmpla să ajungeți la ele, totul va fi un reality show

transmis live în fiecare colțișor al planetei

iar omul va avea fesele, labele picioarelor și maxilarul puțin diferite

și ținere de minte cât un quokka îndopat cu amfetamine

așa că nu-ți face probleme, robert, dă odată like la porcăria asta

și mai cere un rând

momentan nu sunt disponibil, puteți lăsa un mesaj

/ Claudiu Komartin, 'Cele trei versuri de după apnee'