Poza



a murit când
ai fost tu plecată, fato
hai încoa
să-ți arăt poze
aci
erea cu o zi înainte
am dăzbrăcat-o
ie-te schelet și
ce burtă umflată
avea
îi mergeau mațele pă
supt piele dă parcă
înghițise un animal
viu
ce morfină
că a sculat tot blocu'
cu urletele
canceru ăsta o să ne
mierlească pă toți
umblă pân bloc ca
gripa o știi p-aia dă la
parter și-aia are
uite aci poză
cu ea moartă dăzbrăcată
înainte s-o spăl -
s-a chinuit doi ani săraca
mama da' pă mine
ce m-a chinuit
io-te ce slabă-s
nu pot să plâng
nici să dorm
îmi dai și mie o
țoală neagră supțire dă la tine
a, dacă-i fără spate nu
să face
acu ce să mai zicem
mergem 'nainte
că doar atâta putem
dumnezeu să ne ierte pă toți

/ Ligia Pârvulescu, "Poza"

Comentarii