O liniște din care nu plec (10)

(ei vorbesc despre o

toamnă metalică o

exfoliere)

pe insulă

cineva își exhibă

articulațiile

e seară

o adiere dulceagă

împarte casa în

două

la mijloc -

un cap terciuit

repetă după mine

tatăl.meu.teroristul

(ei chicotesc și

reiau

tatăl.meu.teroristule

care ești în ceruri

nespus fie numele tău

rămâi unde ești

nu vreau nimic

decât să faci ce știi -

să uiți că exist)

aud șoapte

despre toamna de după -

are numele

luminii de seară

(nu ascult)

aici e o apă fără

lumină
și
eu

înfiptă

în insula asta de carne

/ Ligia Pârvulescu

carpe noctem