Cele patru corpuri

Caz 1:

Automat care lucrează sub presiunea influențelor externe.

Dorințe produse de aceste automatisme.

Gânduri care iau naștere din dorințe.

Multiple voințe contradictorii produse de dorințe.

Caz 2:

Corp care ascultă de dorințe sau emoții și de inteligență.

Putere emoțională și dorințe care ascultă de gândirea inteligentă.

Funcții ale gândirii care sunt guvernate de conștiință și de voință.

Eu. Ego. Conștiință. Voință.

În primul caz, cel al unui om care are doar corp fizic, automatul depinde de influențele externe, celelalte trei funcții depind de corpul fizic și de influențele externe pe care le primește acesta.

Dorințele sau resentimentele, "vreau"/"nu vreau", "îmi place"/"nu îmi place", adică funcțiile care iau locul celui de al doilea corp, depind de conflicte și influențe întâmplătoare. Gândirea, care corespunde funcțiilor celui de al treilea corp, este un proces complet automat. Voința lipsește la omul care acționează automat, mașinal. El nu are decât dorințe, iar ceea ce numim voința lui puternică ori slabă ține exclusiv de intensitatea dorințelor, care poate să fie mai mare sau mai mică.

În al doilea caz, cel al omului care are patru corpuri, automatismul corpului fizic este dependent de influența celorlalte corpuri. În loc de activitatea discordantă și adesea contradictorie a dorințelor, există un singur Eu, întreg, indivizibil și permanent, există o individualitate care domină corpul fizic și dorințele și se impune în fața resentimentelor și rezistențelor acestui corp fizic. În locul gândirii mecanice, există conștiința și voința, adică o putere care nu mai e compusă din dorințe de tot felul, adesea contradictorii, aparținând unor ''euri'' diferite, ci una care izvorăște din conștiință și e guvernată de individualitatea "Eu", unică și permanentă. Doar această voință poate să fie "liberă", pentru că este independentă de tot ce este întâmplător și nu poate fi nici alterată, nici condusă din exterior.

/ Gurdjieff

// foto: Jeanloup Sieff