Familie



terenuri abandonate ani reci lentoare de
gelatină peste carcase post-apocaliptice
în colțuri se strigă se râde
și se împușcă cei slabi
oasele subțiri carnea timidă
trosnesc au gustul
fad al supraviețuirii
haita adunată în jurul prăzii
mă privește o privesc
îmi trag încet scaunul de la masă
sunt veriga slabă a neamului
sunt victima sigură a utopiei
frații se apropie închid ochii
ei continuă ei sfâșie ei încă nu știu -
le-au plesnit demult oasele
sub pași blânzi
în universul în care
prădătorii nu rezistă iubirii
intense a victimelor