Claudiul, în 2002 :)

eu care nu am o meserie şi chiar dacă aş avea una aş urî-o

neîntârziind să arăt asta tuturor

fiindcă de la înălţimea birourilor răsturnate cu fundul în sus

la care aş huzuri fără grijă

nici nu aş întreprinde altceva decât să-mi privesc mâinile

toată ziua

ca pe nişte animăluţe străine

de care m-aş putea despărţi oricând

eu care tot spuneam că îmi voi închide pentru totdeauna poezia

în cuşca papagalilor dar ce spun eu poezie

păpuşica asta de cârpă cu un singur ochi

jerpelită şi tristă şi fără rost

şi vorbeam unui public ce de mult adormise

sau înţepenise aşteptând da da va fi atât de frumos

şi mai aruncam în mine un păhărel de tărie ca pe-un bănuţ

într-o fântână aproape secată

vom fi scânteietori strigam (punându-mi gâtul

pe un obiect tăios ce-mi producea emoţii

foarte puternice) hi hi ne vom

distra pe cinste veţi vedea

/ Claudiu Komartin
/ foto: Eve Arnold