cântec pentru vânătorul meu

pe genunchii mei doarme vânătorul meu din departe
e o tradiţie
mai întâi povestim de selecţia naturală după care îi cânt
nu îmi vorbi de zăpezi în gri dragostea mea nu îmi vorbi de
păsări ţipând împuşcate în pagini
au fost şi primăveri aşa ceva nu se uită
au fost şi dureroase
noi le-am dus fracturate în pieptul nostru
bandajate optimiste în pieptul nostru acele primăveri
au fost exaltante
le-am dat ce a fost mai frumos
am fost cei mai buni am fost în culori ecologice
am zburat în confetti
ne-am regăsit de mai multe ori şi le-am plăcut
noi am văzut fericirea
închide cartea şi taci mai departe cu mine dragostea mea
ce să ne
mai
spunem
nimic nu moare
ce voce ai ce tristă
ce ochi ai vânătorule ce blânzi ce tandri


(by silvia caloianu)