on love

oamenii nu prea stiu sa iubeasca (aceasta fiind o exprimare indulgenta...).

despre dragoste - fara posesiune, fara dependenta.

(e legat de copii, dar poate fi extins cu usurinta - cu usurinta in teorie;

in practica, in genere, nici macar nu se-ncearca, din pacate...)

Copiii voştri nu sunt ai voştri.

Sunt fii şi fiice ale Vieţii care tânjeşte chiar după ea însăşi.

Ei vin prin voi, dar nu din voi, şi chiar de sunt cu voi, ei nu vă aparţin.

Le puteţi dărui dragostea voastră, dar nu şi gândul vostru.

Căci ei au propriul lor gând.

Le puteţi găzdui trupurile, dar nu şi sufletele,

Căci sufletele lor sunt găzduite în casa zilei care va să vie, pe care voi nici chiar în vis nu o puteţi cunoaşte.

Vă puteţi strădui să fiţi ca ei, dar să nu căutaţi a-i face pe ei asemeni vouă.

Căci viaţa nu merge înapoi şi nici nu se împotmoleşte în ziua ce a trecut .

Voi sunteţi arcuri, iar ei săgeţile însufleţite pe care le trimiteţi înainte. Arcaşul ocheşte ţinta în nemărginire şi vă înconvoaie cu puterea sa pentru ca ale Lui săgeţi să zboare cu iuţeală în depărtări.

Cu bucurie lăsaţi mâna Arcaşului să vă-nconvoaie,

Căci aşa cum El iubeşte săgeata zburătoare, la fel iubeşte arcul care îl ascultă.

(Khalil Gibran)