4 poeme de Mike Kasprzak

O chestiune de forță și furie

Îmi spune
nu mai ai nici forța nici furia
cu care te știam
sunt puțin
obosit
azi
îi răspund
și femeile se bat în
al cui cur e mai mare
și vreau să beau destulă bere
ca să-mi fac curaj să le-o spun
și noaptea zdrobește lumea
în gura ei acidă
și cadavrele umbrelor noastre
păstrează-n ele
armele noastre cele mai frumoase
și berea n-a dat prea mult curaj niciodată
(pe termen lung)
și imaginile sunt greu de găsit
în momentul ăsta
și poezia la fel
ca o mână ciopârțită
ca un zâmbet smuls la beție
ca o mamă în doliu
și-n ciuda forței și-a furiei
tigrii sălbatici
chiar și ei
dorm câteodată

De ce

Ea a vrut să-i explic
de ce
de ce atâta negreală
de ce perversitatea
de ce ura
de ce furia
și singurătatea și suferința
și
i-am spus
e ca atunci când cobori
în hăuri
când te avânți cu totul
și că aici se simte
frica rahatul durerea haosul și viciul
când te știi
în furtunurile întunericului
în negrul cel mai murdar
atunci
cea mai mică sclipire
cea mai mică lucire
cea mai mică lumină
scânteie
strălucește ca un soare mișcător

și pare frumoasă

Câteodată mă gândesc la curve

Câteodată
mă gândesc
la curve dansând pe o mare solară
sau mă gândesc
din contră
la curve singure sub ploaie întrebându-se
de ce
mă gândesc
la curve matoale înconjurate de necunoscuți
care le regulează pe rând
mă gândesc
la cele care nici măcar nu se vor uita la mine
și la cele
care vor schimba cu mine poate
niște tandrețe și pasiune
și nu e niciun viciu acolo
zic curvă cum aș zice floare

voi când spuneți curvă
poate că
vă gândiți
la damnare, la iad, la păcate, la mizerie
la puștoaice vulgare înecate într-o baie
cu sloboz și rahat
la fete după care tânjiți în secret
sau pe care v-ar plăcea să le ardeți la liber

eu când spun curvă
vorbesc despre iubire
când spun curvă
nu vreau să ard pe nimeni
când spun curvă
mă gândesc
la milioane de bondari
în înfloritura unei pasiuni

și asta face
o diferență absolută

Despre noblețe

scrisul nu e nobil
nu mai mult decât pescuitul de rechini
sau decât pictatul pe căcat
nu mai mult decât poezia sau religia
ceea ce e nobil
e să-ți faci numărul cu stil
cu personalitate
și să te impui
ca un tigru care-și înfige colții
în filmul vieții
noblețea e despre mușcături
și ciudă

/ "Poesis internațional" nr. 1 (15) / 2015