ploaie, vorbe neînsuflețite

vârsta la care vântul îţi flutură gleznele
fără teroarea că, mai târziu, te vor despărţi ani-lumină
de singurătatea prusacă a buzelor ei,
preţios numite de alţii focuri de tabără –
vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani
dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase
femei în paltoane de iarnă – e-o seară prea tristă,
cu ploaie, vorbe neînsufleţite şi vodcă lemon,
şi umezeala îţi pătrunde în oase, urzind
un fel de reţea de friguri şi frici – adevăratul motiv
pentru care înşir versuri din nou – în biblioteca
îngustă, prin care m-adulmecă tandru
femei melancolice în paltoane de iarnă.

/ Claudiu Komartin

foto: Obi Wolf