@Institutul Blecher

cu o seară înainte de Narnja

(& niște versuri și o melodie memorabilă)

îmi place să visez o femeie pe care
o iubesc foarte mult. nu știu dacă e
foarte îndepărtată sau dacă doar o iubesc foarte mult.

pe câine nu-l iubesc deloc.
se întâmplă să împărțim același pat.
se întâmplă să-l învelesc cu plapuma.
nu cred că asta îl face mai fericit.

orice aș visa, visez o femeie pe care
o iubesc foarte mult. nu am văzut că ar ninge
în mâinile ei. asta mă îmbunează.

să visezi lângă un câine înghețat nu
e niciodată puțin lucru.

de un timp, obosesc din ce în ce mai bine.
câinele nu are încotro: e din ce în ce mai înghețat.
iar pe femeia pe care uneori o visez
o iubesc, bineînțeles, din ce în ce mai mult.

/ Teodor Dună, fragment din "câinele din pat", volumul "obiecte umane", Cartea Românească, 2015