Cină la miezul nopții

Pentru că nu se mai poate face nimic,

smulg pielea tare și palidă de pe găina

semi-congelată cu mâinile goale,

miezul roz al cărnii între degetele mele

reci, cât timp cepele, coriandrul și

ardeii grași tăiați mărunt fierb la foc mic

în lapte de cocos.

Ai spus că ți-ai dorit să mori în noaptea asta.

Asta după o lungă perioadă de timp în care ai tăcut.

Asta după ce ai spus că ai fi vrut să putem face dragoste

așa cum obișnuiam,

înainte ca bolovanul bolii tale

să ne scufunde în patul nostru.

Cerul se întuneca; un inel portocaliu-închis

lucea la orizont,

greierii erau de neoprit în simfonia lor

iar secera subțire a unei luni cât unghia

a apărut, strălucind,

și am încercat să-ți spun că te iubesc

așa cum iubesc lumea,

tot apusul ăla și luna de-acolo și păsările colibri

care vin să-și bea viețile de culoarea cireșei

din vasul pentru hrană pe care l-am atârnat

și împușcăturile pe care le auzim în fiecare noapte,

felul cum focurile de armă se înalță în aer ca niște bătăi

furioase într-o ușă care nu va fi deschisă niciodată,

sunetele oamenilor

omorând oameni acolo, afară,

cum adun toate astea în mine, întregul peisaj amar și

strălucitor al vieților noastre împreună.

Ți-am spus-o de nenumărate ori, te iubesc, până când cuvintele

s-au făcut ploaie

și am ascultat greierii, am privit luna

cum lua din ce în ce mai mult din lumina lumii,

devenind singurul semnal luminos, câtă vreme tot ce mai puteam vedea

și-a prelins orice nuanță în somnul agitat

iar apoi, când și tu ai adormit,

am coborât în bucătărie, la găina

care aștepta lipicioasă în micuța ei caserolă și am început

s-o rup în bucăți.

/ Ruth L. Schwartz, "Cină la miezul nopții"

// ph: Elina Brotherus, "Model study"