Purtând cerceii Adrianei Carrasco în 3D, @Casa de Editură Max Blecher :) / Gaudeamus

Eu sunt copilul cutremurului
cea expulzată direct dintre dărâmături,
fără ursitoare și bufnițe înțelepte 
la căpătâi, țâșnind
din uterul mamei mele
ca dintr-un morman de moloz
în care se-ncurcă șomoioage de păr,
păpuși dezmembrate, cabluri, placente
eu sunt ruptura din orice context
vântul nu mă atinge apa se scurge
pe coapsele mele ca pe coloanele
unei case coloniale
în care se strâng orfanii, femeile mutilate
și bătrânii tăietori de agave.
Eu sunt copilul cutremurului
o breșă în lucruri, în amintirile prin care
nu se poate face ordine decât cu buldozerul
sunt o despicătură
pe care nu o acoperă nimic
și nu o umple nimic
și de aceea îmi găsesc loc doar printre ruine
zguduită de tot ce mi-au arătat oamenii.

/ Claudiu Komartin, '19 septembrie 1985', volumul 'Maeștrii unei arte muribunde', Editura Cartier, 2017

// foto: Camelia Toma