Breathe
flatline (summer)

vapoarele au cărat în pântec toată apa şi vântul
au lăsat în urmă zboruri
dezarticulate
şi singurătăţi previzibile
de asta acum în noi
e o căldură nemişcată
ni se prelinge carnea pe oase
dar e bine, ziceai
pentru că
tu eşti femeia goală întinsă pe gresie
cu encefalul topit curgând pe urechi
tu eşti femeia goală
ce clipeşte autist ascultând Prodigy

tueştifemeiatueştifemeia
auzeam şi şopteam repede la nesfârşit
până suna a înjurătură
apoi te prindeam de gât cu picioarele
şi-ţi sufocam şoapta în mijlocul inimii mele
albită de nesomn şi caniculă




spitalele aiurează în noapte îmbuibate de droguri
ambulanţele scormonesc oraşul după noi prăzi
undeva pe hartă
oameni
aliniaţi în pat câte doi se încovrigă fericiţi
unul în altul
unul prin altul

iar în salonul ăsta aseptic şi singur mâna mea
nu mă mai recunoaşte
mă atinge şi dă din degete nehotărâtă
ca un câine amnezic din coadă
îmi pune cuminte alături
tuburile electrozii oxigenul butoanele
la căpătâi îmi aşează metodic ventilatorul în cruce
iar eu
închid lumea cu pleoapele
simt cum încep să dispară din mine
urmele târâte ale genunchilor tăi

venele sparte îmi desenează sub piele
cadavre de îngeri burtoşi

copyright text: ligia pârvulescu