carpe noctem

Children of violence
sadness. painted rooms

am trecut prin atâtea
oraşe
paturi
oameni
mi se răsucesc în trup
ca nişte lame zimţate

consum zilnic doza
de whisky şi pumni
dau vânătăi mai departe

mă sprijin de oasele-cârje
trec prin oameni
până la dezarticulare
explozie

mă târăsc şi rămân doar
ultimul vis
plin de sânge
scurs în patul tău
prin geamurile sparte
de violenţa atâtor amurguri

în oraşul ăsta
galben şi ud
îţi promit
doar cu tăişul degetelor tale
o să-mi scot venele
în aerul rece