joi, 29 noiembrie 2007
marți, 27 noiembrie 2007
Singurul banc de pe acest blog :D
duminică, 25 noiembrie 2007
când mă visezi
noaptea
alunec în mine pe-o parte
mă lipesc de pereţi
cum mă lipeai tu înainte
când în drum spre mare
ne futeam
scurt
& cuprinzător
în toaletele trenurilor neluminate şi calde
acum doar trecutul
te mai călăreşte
şi-şi deschide gura flămândă
între picioarele tale
miercuri, 21 noiembrie 2007
my daddy loves me
december
dale noi lustruite
vitrine pline de funde mari şi albastre
taţii se plimbă pe lângă brazi electrici
cu fetiţe gălăgioase lipite zdravăn de mână
eu primesc
sms-uri şi
cadouri scumpe
cumpăr dulciuri
pentru rude bătrâne
o să le primească iar la colet
şi-o să le molfăie cu blândeţe
în case mici de provincie
cu pereţii crăpaţi indecent
ca nişte fuste sub care
noapte de noapte
îşi bagă mâini lacome
frigul
vânzătoarea ţine în braţul întins
o lumânare frumos poleită
îmi lipesc pe faţă zâmbetul ei şi
luminez ca un pom
înfofolit în beteală
ninge
crăciunul ăsta
o să mă duc la tata
să-i las nişte bomboane
aşa cum îi plac lui
învelite în staniol roşu
tata e ateu
îmi vorbeşte rar
totuşi
după atâţia ani
poate o să se bucure că am venit
să-i curăţ crucea
de gheaţă
şi să-i înfig în zăpadă
o lumânare aprinsă
adâncă până la inimă
marți, 20 noiembrie 2007
luni, 19 noiembrie 2007
damage
taxi cu isuşi
& poze de femei lascive pe bord
lumina clipeşte umed
fruntea aburind pe geamul închis
în oglinda laterală
lucrurile
defilează invers
ziua în care mi-ai spus că
în copilărie te-ai jucat cu păpuşi
zâmbetul tâmp al primei curve
pe care ai culcat-o cu nerăbdare pe spate
privirea ta dilatată sub pleoapele strânse
praful din cameră tras în linii de timp
hainele noastre măcelărite şi aruncate pe geam
certurile de noapte terminate cu sex
în liftul oprit între etaje
erecţiile tale frecvente şi
degetele mele gâdilându-te ca nişte şerpi calzi
toate lucrurile astea
o sa rămână
în urmă
la fel şi machiajul meu gotic
pe care o să-l şterg acasă
gândindu-mă că
undeva subliminal
probabil e un motiv important pentru care
toate companiile de cosmetice produc
lapte demachiant
cu aspect prietenos de spermă
copyright: ligia pârvulescu
Buffalo 66
Billy Brown just got out of jail. Now he's going to serve some real time: he's going home.
sâmbătă, 17 noiembrie 2007
joi, 15 noiembrie 2007

14 noiembrie - "Faust" la Opera Naţională Română
Nu credeam să -mi placă un alt spectacol al Operei mai mult decât "Carmen". "Faust" însă a fost o mare surpriză, un eveniment care merită 5 ore dintr-o seară, dacă mai apare - dealtfel, cu asemenea trăiri, nici nu mai simţi când trece timpul. O punere în scenă demnă de un podium internaţional, iar Horia Sandu...dacă debutul a fost atât de bun (voce, trăire & interpretare)…mă gândesc la evoluţia lui în următorii 10 ani...
Pentru detalii spectacol
click
marți, 13 noiembrie 2007
duminică, 11 noiembrie 2007

sâmbătă, 10 noiembrie 2007
cu lacrimi mari şi repezi sfârşitul toamnei plânge
se-ntunecă...şi-n goana înfriguratei ploi
ca o hlamidă neagră cu pete mari de sânge
răsare noaptea rece din tainicul noroi
în aiurări de frunze ca aripi de rugină
ce cad tremurătoare pe largile alei
natura sfâşiată se zbate în ruină
şi numai eu mă-ncumet în agonia ei
respir adânc otrava ce-nvăluie grădina
şi dezolarea toamnei mă-mbată ca morfina
ce-nlănţuie în creier hipnotice viziuni
iar sufletul îmi pare o casă de nebuni
în care se frământă se-nalţă se îndoaie
o lume de-ntuneric de sânge şi de ploaie
Amintiri în amurg
apusul cască roze mari de sânge
prin parc ţâşnesc izvoare de parfum
ascult cum plâng fântânile şi cum
pe nervii mei arcuşul serii plânge
e-o muzică pierzându-se-n trecut
un vis fugind pe-o strună de vioară
trezind ecoul stins odinioară
şi-amantele ce dorm în gropi de lut
ce triste sunt...cu ochii mari şi reci
se-adună gânditoare pe poteci
în mâini purtându-şi inimile goale
apoi cu gesturi mute şi domoale
plutesc sfios pe mine rând pe rând
şi îmi sărută sufletul, plângând
(poezii de dumitru iacobescu, prea puţin publicat postum)
vineri, 9 noiembrie 2007
joi, 8 noiembrie 2007
Children of violence
sadness. painted rooms
am trecut prin atâtea
oraşe
paturi
oameni
mi se răsucesc în trup
ca nişte lame zimţate
consum zilnic doza
de whisky şi pumni
dau vânătăi mai departe
mă sprijin de oasele-cârje
trec prin oameni
până la dezarticulare
explozie
mă târăsc şi rămân doar
ultimul vis
plin de sânge
scurs în patul tău
prin geamurile sparte
de violenţa atâtor amurguri
în oraşul ăsta
galben şi ud
îţi promit
doar cu tăişul degetelor tale
o să-mi scot venele
în aerul rece
copyright tex: ligia pârvulescu
copyright foto: monalisa - "evening in dublin"
miercuri, 7 noiembrie 2007
rai.ro
(flash)
apasă-mă
îmi arunc spre tine
toate culorile
ultimele invective-rezervă
haina ta de piele
răsuceşte
parfumul meu vechi
tresăririle mele sunt nişte camere
de pe paturi forjate
isuşi mici privesc
goliţi
nişte clopote cu limba smulsă
marți, 6 noiembrie 2007
Crash
în ochii mei
s-au împrăştiat fragmente din tine
ai fost un animal mut
şi bolnav
strivit în noroi
de viteza trecerii mele
duminică, 4 noiembrie 2007
Lumină
acum e timpul desprinderii noastre
îţi las mâinile mele
ancore
aruncate adânc
în pielea ta străvezie de algă
deasupra noastră
lumina se-nvârte încet
ca un carusel gol

human affection (rolling in my 6.0)
beau
orice lichid care
mă face să semăn la faţă cu frica
surpări de fibre de colagen
şi-un zâmbet tâmp printre lacrimi
geamul deschis
plouă
asfaltul fâşâie a şarpe înfuriat
ţin întregul pământ pe volan
lumea e un punct fix
în jurul căruia mă-nvârt cu viteză
încasând sub anestezie şuturi
bolborosind alcool şi
adevăruri necontrolate
a venit iarna
curvele de pe mătăsari poartă cizme
se pălmuiesc lasciv peste fund
şi-mi invidiază maşina
ele nu ştiu
că-n spatele farurilor
e doar o altă femeie
cu priviri scurse
tutun şi
rimel obosit
poate într-o noapte ca asta
o să cobor
să le dau lor toţi banii
pentru un sărut tandru
pe gâtul sleit de
atâtea şliţuri erecte
o să-mi destup gura
ca pe-un dop de şampanie
şi cu limba înfundată în gâtlejul lor larg
o să-mi tai cuvintele
până la respiraţie
o s-o iau agale spre centru
cu două sticle de vodcă sub braţ
atunci o să pot
să plâng potolit şi
să îmbrăţisez toţi oamenii
ca pe nişte rude vechi
şi sărace
copyright text: ligia pârvulescu
Double suicide
la marginea patului
ne-am întins pe şine din sticlă
iar nopţile gonind haotic înspre octombrie
ne-au lovit ca nişte trenuri de marfă
pline cu zâmbete strâmbe şi tristeţe la litru
absintul ne lasă vânătăi în stomac
ne dizolvă în lumina verde a recidivelor noastre mărunte
către tine pleoapele îmi sunt crăpate în formă de inimă
în dimineaţa asta observ că
pe geamul nostru murdar scrie open
dar noi
dinăuntru
silabisim / c-l-o-s-e-d /
cu ochi roşii de fum şi de alte pretexte
şi stăm aşa
prinşi între două lumi
mototoliţi
nişte bilete uitate în uşa înţepenită de frig
zei de hârtie tremurând la fiecare mişcare de clanţă
Somn
noaptea
aerul se retrage
în tine
îmi ţin ochii strânşi
ca nişte melci
speriaţi
alunecând
prin tuneluri
spre noi dimineţi
flatline (summer)
vapoarele au cărat în pântec toată apa şi vântul
au lăsat în urmă zboruri
dezarticulate
şi singurătăţi previzibile
de asta acum în noi
e o căldură nemişcată
ni se prelinge carnea pe oase
dar e bine, ziceai
pentru că
tu eşti femeia goală întinsă pe gresie
cu encefalul topit curgând pe urechi
tu eşti femeia goală
ce clipeşte autist ascultând Prodigy
tueştifemeiatueştifemeia
auzeam şi şopteam repede la nesfârşit
până suna a înjurătură
apoi te prindeam de gât cu picioarele
şi-ţi sufocam şoapta în mijlocul inimii mele
albită de nesomn şi caniculă
spitalele aiurează în noapte îmbuibate de droguri
ambulanţele scormonesc oraşul după noi prăzi
undeva pe hartă
oameni
aliniaţi în pat câte doi se încovrigă fericiţi
unul în altul
unul prin altul
iar în salonul ăsta aseptic şi singur mâna mea
nu mă mai recunoaşte
mă atinge şi dă din degete nehotărâtă
ca un câine amnezic din coadă
îmi pune cuminte alături
tuburile electrozii oxigenul butoanele
la căpătâi îmi aşează metodic ventilatorul în cruce
iar eu
închid lumea cu pleoapele
simt cum încep să dispară din mine
urmele târâte ale genunchilor tăi
venele sparte îmi desenează sub piele
cadavre de îngeri burtoşi
Apă
stare
mereu dimineţile
vagi şi exfoliate de sensuri
mâini ruginite
priviri leşioase
faţa umflată de loviturile nopţilor
patul îşi strânge lemnul în jurul meu
ca un pumn de copil nemilos
spaţiile s-au închis
fermoarele şi-au strâns ecartamentul în piele
ca nişte fete bătrâne coapsele aburind a dorinţă
tai lumea
prin interstiţii obscure
pe trotuare bălteşte un trecut unsuros
trec palma pe ochi într-un gest de delete
aşa se mai şterg părţi din tine
prin staţii tremură umbréle
aşteptări de oameni ploioşi
eu miros a câine tandru şi ud
cu moartea picurându-mi în oase






