Utopia

știu că ai fugit
din cetățile unde muriseși
îndelung asediat - știu chiar și asta
dar la care ceas al nopții
începând cu a câta vertebră devii
tu cu adevărat fratele meu

venind spre mine palid și clar
mai puțin palid și mai puțin clar
pe drumuri torturate
cu al cui glorios trecut mă cauți

se eliberează fruntea cireșului sub balcon
descresc porumbeii
o ceața
o confuzia necesară
a zorilor în care s-au înecat saxofoane
și cu tunet cădem fiecare în sufletul altcuiva

/ Virgil Mazilescu
foto: Ana Toma @ Institutul Blecher