well, sunt in love cum n-am mai fost de la Pufos, dar acum altfel... prima oara i-am vazut toamna asta in venetia si m-au impresionat printr-o tinuta, un aer si un mers de-a dreptul elegante - si sper ca pana iarna urmatoare sa am conditiile pt a avea unul... au o privire atat de nush cum, si ce am citit despre ei imi inspira atata respect si rezonanta, incat n-as avea cum sa nu iubesc asa ceva :)

...problema e ca trebuie sa am rabdare....vesnica mea problema, nerabdarea :)) dar am si rabdare, cand merita, am :)

TOSA INU - CÂINELE SAMURAI

ISTORICUL RASEI

În JAPONIA luptele între câini au o straveche tradiţie, nefiind interzise nici în zilele noastre, contribuind la aparitia rasei cunoscute sub numele de TOSA INU.

Poporul care a dat lumii cele mai multe sporturi combatante şi-a format şi câinii în acest spirit, TOSA INU devenind un adevărat SAMURAI CANIN.

TOSA INU este o rasă puţin cunoscută în afara ţării sale natale, ba mai mult, nici în Japonia nu este prea răspândită. În trecut, numai nobilimea putea să-şi permită ţinerea unui câine de talie mare.

Dacă nu v-aţi întâlnit niciodată cu această rasă, rugăm să vă închipuiţi un MASTIFF, reduceţi imaginar mărimea sa cu 30%, apoi luaţi acest câine de 50-60 kg şi debarasaţi-l de toate trăsăturile negative (lipsa de vlagă, leneveala), caractere care deosebesc epigonii zilelor noastre de strămoşii lor minunaţi, excelenţii luptători ai antichităţii şi evului mediu, gladiatorii arenelor cu lei şi urşi. Aţi reuşit această operaţie virtuală? Dacă da, aveţi în faţă un câine de talie mare, robust dar totuşi atletic, foarte puternic, dar nu un "golem" leneş. Aveşi în faţă de fapt un TOSA INU.

Deşi rasa nu prea este cunoscută, cei care doresc un "câine adevărat" sunt norocoşi, fiindcă TOSA şi-a păstrat temperamentul, curajul, psihicul echilibrat şi invincibilitatea. Rasa este actualmente "în cea mai excelentă formă" :D, ceea ce este o premiză bună pentru popularizarea sa.

Istoricul rasei este foarte interesant, fiind vorba de încrucişări cu scop bine determinat. Japonezii au o tradiţie milenară în folosirea la lupte a câinilor. Până în anii 1850 câinele tradiţional de luptă a fost rasa KOCSI, rasă străveche japoneză. Rasa originală a suferit modificări esenţiale, prin încrucişarea cu rase occidentale, devenite posibile în urma deschiderii forţate a graniţelor imperiului japonez în anul 1854.
La formarea rasei moderne TOSA INU a fost utilizată încrucişarea câinelui de rasă KOCSI cu rasele europene: BULLDOG (din 1872), MASTIFF (din 1874), POINTER (din 1876), DOG GERMAN (din 1924), BULLTERRIER, ALAN şi chiar rasa SAINT-BERNARD, iar pentru creşterea volumului cutiei craniene, a masei musculare şi întărirea fizicului s-a introdus în jurul anilor 1950 şi rasa DOG DE BORDEAUX.

Aceşti câini au etalat toată paleta de culori şi mărimi existente în acele vremuri, însă procesul de omogenizare a demarat rapid, deoarece stăpânii câinilor de luptă au reţinut pentru reproducere numai acele exemplare puternice şi de tenacitate maximă, care au învins în arene, exemplarele ineficiente fiind eliminate. Câinii învingători în lupte sunt denumiţi "JOKOZUNA", ca şi luptatorii SUMO, şi sunt decoraţi cu frânghii groase şi cuverturi colorate.

Cei mai devotaţi crescători se aflau pe insulele sudice "Shikoko", ţinutul "Kochi", oraşul Tosa, unde de secole se aflau cei mai buni câini gladiatori. Folosind vasta lor experienţă, aceşti crescători au depus eforturi susţinute pentru crearea câinelui ideal de lupte, iar munca lor a fost repede încununată de succes. Deoarece câinii din orasul Tosa câştigau majoritatea covârşitoare a luptelor, noua rasă a început să fie cunoscută sub numele: INU = CÂINE din oraşul TOSA. De altfel în această perioadă rasa poseda deja caractere total molossoide, prezentând deviaţii majore faţă de rasele originale japoneze, care erau de origine lupoidă, cu păr de lungime medie, cu urechi ridicate şi coada purtată covrig în spate. În rasa TOSA se vede foarte clar influenţa mastiffilor şi a bulldogilor. Această rasă este atât de reuşită deoarece crescătorii japonezi au ales din fiecare rasă acele exemplare care posedau caracteristici superioare. Astfel, de la BULLDOG a moştenit rezistenţa şi tăria, de la TERRIER instinctul de luptă, de la MOLOSS mărimea şi puterea.

În timpul celui de-al doilea război mondial, din lipsă de hrană, rasa era serios ameninţată cu dispariţia, dar a rămas totuşi un număr suficient de exemplare pentru perpetuarea rasei.

Ocupaţia americană a interzis luptele cu câini, însă câţiva crescători entuziaşti n-au fost de acord cu o astfel de blasfemie a culturii milenare japoneze şi au început în secret opera de salvare a rasei, finalizată cu standardizarea rasei la începutul anilor 60 de către clubul crescătorilor japonezi.

Popularitatea rasei, în permanentă creştere, nu se datorează însă crescătorilor japonezi, deoarece ei folosesc câinii şi astăzi aproape exclusiv pentru lupte; pentru un străin (gai-jin,outsider, cum numesc ei străinii albi) procurarea unui exemplar de calitate este aproape imposibilă. Totuşi a existat o "portiţă" prin care TOSA a scăpat spre occident. Crescătorii din SUA au luat contact cu această minunată rasă prin intermediul proprietarilor de pe insulele Hawaii. Crescătorii americani şi europeni apreciază desigur calităţile deosebite de pază şi apărare şi nu cele de luptă, calităţi care pun TOSA în fruntea ierarhiei câinilor din această categorie.


DESCRIERE GENERALĂ

Câine de talie mare, robust, cu musculatură imensă. Radiază putere colosală şi agilitate fantastică. Este de neclintit, curajos, totodata calm şi echilibrat, dar niciodată agresiv. Nu cunoaşte frica şi supunerea, de aceea poate deveni foarte periculoasă enervarea sa, atât pentru om, cât şi pentru un alt câine. Odată pornit la luptă, nu se va mai retrage până la obţinerea victoriei. Este necruţător faţă de inamic şi, moştenind de la predecesori spiritul de adevărat luptător, va fi întotdeauna invincibil. De altfel este de un calm desăvârşit, răbdător şi nu simte nevoia de a demonstra permanent superioritatea sa. Cu toată duritatea sa este deosebit de tandru cu stapânul, dar numai cu el. Nu este un caracter slugarnic, dar cu un dresaj adecvat, folosind dragostea lui neţărmurită faţă de stăpân şi neîncrederea faţă de străini, poţi obţine orice de la el, devenind cel mai bun câine de pază şi apărare.

Deoarece rasa a fost creată din cel puţin zece alte rase diferite, indivizii diferă deseori din punct de vedere al mărimii, greutăţii şi aspectului exterior. Unele exemplare au înălţimea greabănului de 55 cm şi greutatea de 30 kg, altele pot ajunge peste 100 cm şi peste 100 kg. Deoarece în cadrul oricărei selecţii trebuie să fim prudenţi cu cazurile extreme, crescătorii de TOSA realişti au în vedere obţinerea unui câine cu înălţimea greabănului de 70 cm şi greutatea de 60 kg.

În anul 1954, Clubul Crescătorilor Japonezi (Nippon Kennel Club) a eleborat un standard care de atunci este prelucrat în permanenţă. Datele comunicate de Japonia sunt atât de superficial formulate, încât nu putem să deducem imaginea concreta a rasei. În mod evident în Japonia se are grijă ca starea de confuzie să crească în permanenţă. Sunt zvonuri că pe lângă culorile roşcat şi gălbui-brun vor fi acceptate şi culorile negru şi tigrat.
Crescătorii europeni şi americani au în vedere obţinerea de exemplare care corespund următoarelor cerinţe:

Capul: Cutie craniană lată, cu stop pronunţat, dar nu exagerat
Zona facială-nazală: De lungime medie, de formă dreaptă
Trufa: Mare şi neagră
Maxilar: Uriaş
Dantura: Solid, incisivi puternici, colţi mari, muşcătura este de dorit să fie în foarfecă
Urechile: Relativ mici, destul de subţiri, pornind din partea superioară a capului, alipite de cap, ajungând până la jumătatea capului
Ochii: De culoare brună sau neagră, privire pătrunzătoare, relativ mici
Gât: Bine musculat, cu salbă
Greabăn: Înalt şi bine dezvoltat
Spate: Uşor încovoiat, mai înalt în partea dorsală
Dors: Puternic şi lat, de înalţime ce depăşeşte uşor nivelul spatelui
Coada: Lungimea ajunge până la mijlocul picioarelor, se subţiază spre vârf, în stare agitată purtată sus
Pieptul: Lat şi adânc
Laterale: Înguste
Burta: Ridicată
Organele genitale: Perfecte
Antebraţe: Drepte, puternice, de lungime medie
Labe: De formă închise
Pernuţe: Rezistente
Gheare: Tari, de culoare închisă
Pulpe: Bine îmbrăcate în masa musculară
Coate: Cu unghiuri corecte
Părul: Aspru, des şi scurt, acoperă tot corpul
Culoare: roşcat-închis, culoarea nisipului, nuanţe între acestea. Sunt permise pete albe pe piept şi pe picioare. Masca trebuie să fie întotdeauna închisă
Mişcarea: Hotărâtă şi reţinută, atletică
Înălţime: Mascul: peste 60 cm. Femela: peste 54 cm
Greutate: Mascul: minim 38 kg. Femela: minim 30 kg
Defecte eliminatorii: Testicule ascunse, monotesticular, necorepondenţă cu standardul
Defecte majore: Prognatism pronunţat, lipsa a mai mult de cinci dinţi
Defecte minore: Prognatism, cap îngust, constituţie slabă, mers deşirat, timiditate, culori ieşite din comun.


CREŞTEREA ŞI EDUCAREA

La achiziţionarea unui pui de TOSA trebuie sa avem în vedere mai multe aspecte:

• Puiul de numai câteva kiolgrame s-ar putea să ajungă la o greutate de circa 80 de kg.
• Preţul de achiziţionare este situat peste media generală.
• Costul de întreţinere este de asemenea ridicat, dacă dorim satisfacţie deplină.
• Trebuie să facem o sinceră autoanaliză critică, gândindu-ne dacă avem sau nu suficientă tărie de caracter pentru a putea avea o autoritate reală în relaţia noastră cu un astfel de câine.

În educarea puiului trebuie să avem în vedere ceea ce a demonstrat experienţa, că în cazul acestui câine randamentul optim se poate realiza numai prin metode jucăuşe şi variate de educare. Nu vom putea ajunge în niciun caz la vreun rezultat prin folosirea forţei şi dominarea excesivă a câinelui. Câinele va răspunde favorabil numai la gesturi tandre. Orice ameninţare, fie şi numai verbală, comenzile tăioase vor rămâne fără efect în plan educaţional, dimpotrivă, va distorsiona relaţia câine-om, câinele putând deveni neîncrezător. Metodele clasice, bazate pe etalarea superiorităţii şi a forţei, nemaivorbind de bătaie, vor fi privite de câine cu un real dispreţ.

Oricum, principiul de bază în educare este, ca în orice proces sănătos de educare, punerea în evidenţă a autorităţii. Un câine de mărimea şi forţa unui TOSA INU trebuie să fie în orice împrejurare ascultător, cunoscând locul lui în societate şi familie.

Aceşti câini au un suflet sensibil, ceea ce derivă din faptul că în lupte succes au avut acei câini care trăiau într-o foarte strânsă şi intimă legătură sufletească cu stăpânii lor. Câinele se bate pentru stăpân şi nicidecum din interes propriu.
La educare trebuie sa luăm în considerare această sensibilitate a câinelui. Orice pedeapsă trebuie să fie foarte bine motivată şi va trebui să fie astfel aplicată încât câinele să înţeleagă exact pentru ce a fost pedepsit. Orice pedeapsă ilogică şi neavenită strică relaţia stăpân-câine.

TOSA fiind în general mult mai maleabil decât rudele din familia molossoizilor, se va supune cu uşurinţă procesului de educare pentru supunere. Pragul lor de excitabilitate este foarte ridicat, au o stabilitate nervoasă deosebită şi suportabilitate remarcabilă. Dar în niciun caz nu vor avea sârguinţa unui ciobănesc german, care este în stare să execute ore în şir cele mai diferite comenzi. TOSA îşi va pierde relativ repede interesul, dând de înţeles în modul cel mai clar această stare, de exemplu se culcă şi refuză să se mai ridice.

Cel care a crescut împreună cu aceşti monştri blânzi va învăţa să aprecieze la justa valoare dragostea deosebită cu care ei înconjoară copiii.

Totuşi, având în vedere puterea şi greutatea lor deosebită, nu este recomandat de a fi lăsaţi nesupravegheaţi şi singuri cu copiii. Simplul lor joc poate provoca accidentarea copiilor.

Un TOSA corect educat va avea în prezenţa stăpânului un comportament reţinut faţă de persoane străine. Unele exemplare par a fi chiar inabordabile şi distante. Pare a fi deosebit de liniştit şi calm. Spre bucuria vecinilor, abia dacă latră. Totuşi, dacă familia este în real pericol, va reacţiona în modul cel mai dur şi hotărât faţă de intrus. Calitatea lor de câini de pază şi protecţie este o însuşire absolut nativă. Nu este necesară nicio educare în acest sens. Un TOSA care primeste un antrenament şi dresaj specific câinilor de pază şi protecţie devine o armă de-a dreptul periculoasă.

Un TOSA pune faţă de stăpân câteva pretenţii speciale:

• Ca să avem un câine într-adevar bun este necesar să ne ocupăm de el zilnic câteva ore.
• Necesită o atenţie sporită, pentru a putea forma legături strânse cu toata familia.
• Necesită spaţii largi de mişcare. În Japonia, un TOSA bine antrenat aleargă zilnic până la 25 de km. Deci nu-l vom putea ţine legat, închis, izolat.

În Japonia, rasa a trecut printr-un proces de selecţie naturală, astfel că problemele de sănătate apar foarte rar. Totuşi, din prudenţă şi din raţiuni profilactice vom evita supraalimentarea pentru preîntâmpinarea obezităţii, cu efect negativ asupra funcţiilor inimii. Se recomandă hrănirea cu mai multe mese pe zi, urmate de odihnă pentru a evita formarea ocluzei intestinale.

Cu toata mărimea lor, apariţia displaziei de şold este foarte rară, dar nu este exclusă, deoarece în Japonia aceasta nu este un criteriu de selecţie.

Pentru evitarea formării bătăturilor la coate se recomandă folosirea unui aşternut moale.

Este destul de sensibil la barbiturice. De aceea să apelăm numai la serviciile unui medic cu experienţă în tratarea molossoizilor.

Durata medie de viaţă este de 8-12 ani.

TOSA INU este un câine cu un aspect impunător, conştient de forţa sa; evaluează corect şi rapid orice situaţie nouă şi acţionează doar atunci când este cazul. Îşi iubeşte foarte mult stăpânul, pe care îl va apăra chiar cu preţul vieţii.